Fiscul roman nu ar trebui sa fie nici vedeta, nici personaj negativ, ci sa colecteze integral si la timp veniturile fiscale, fara discriminari si fara a tulbura jocul concurentei oneste.Din cand in cand, insa, fiscul roman declanseaza campanii de colectare a taxelor, impozitelor si contributiilor sociale, unele dintre ele inventate prin interpretari creative ale legislatiei, altele uitate prin cotloane si sertare, ajunse la limita termenului de prescriptie si scoase de la naftalina pentru a crea impresia ca se lucreaza in interesul intregului popor.
Utilizarea pe scara larga a unor platforme electronice si virtuale de interactiune intre persoane a caror identitate este reciproc (si, de regula, intentionat) ignorata, utilizarea unor metode de anonimizare si ascundere a identitatii celor care interactioneaza concentrandu-si atentia pe obiectul comertului si nu pe identitatea participantilor...
Principalul postulat al doctrinei clasice a economiei capitaliste este credinta ca, intr-o piata libera, oamenii se pot imbogati prin efort, inventivitate si productivitate proprii. In aceasta conceptie, cu conditia unei cresteri constante si a increderii in viitor, economia nu mai este un joc de suma nula, in care ceea ce castiga unii, pierd altii.
Practicile comerciale oneste, denumite si uzante comerciale cinstite, sunt impreuna un standard etic de comportament[1] in functie de care se apreciaza compatibilitatea sau congruenta practicilor concrete ale unui comerciant cu cerintele legale imperative ale legislatiei concurentei (ordinea publica de directie) si ale legislatiei protectiei consumatorilor sau a salariatilor (ordinea publica de protectie) precum si cu bunele moravuri si buna-credinta. Standardul onestitatii practicilor comerciale ne arata cum ar trebui sa fie raporturile juridice comerciale si economia capitalista de piata, astfel incat comerciantul, dintotdeauna suspectat de mercantilism si de speculatii ilegitime ori de manipulari, sa isi (re)capete si sa isi consolideze increderea partenerilor de afaceri si a cetatii in capacitatea sa de a crea si distribui bogatii.
Comerciantii incheie cu consumatorii contracte pentru ca trebuie sa isi continue afacerea. A opta in defavoarea volumului mare de vanzari si in favoarea (auto)disciplinarii si a canalizarii comportamentului contractual catre parteneri contractuali constienti de obligatiile pe care si le asuma si de riscurile la care se expun este, de asemenea, contra-intuitiv si pare a fi irational, cel putin din perspectiva strategiilor de marketing, a tintelor de volume de vanzari, a profitului rapid, a mitologiei brandurilor si a alchimiei consumului pe credit. A trata in mod individual si direct cu consumatorii pare a fi un mod bizar si neobisnuit de a intelege si organiza o afacere intr-o era a globalizarii in care individualitatea consumatorului este nu numai blurata, ci chiar stearsa in totalitate, intr-o maniera in care persoana din spatele actului de achizitie nu mai este decat o cifra statistica.
Legea dării în plată nu are cum să afecteze obligaţiile statului român rezultate din programul Prima Casă. Legea spune că de ea poate beneficia şi fideiusorul sau co-debitorul. Pentru asta, este nevoie ca respectivii să fie consumatori persoane fizice şi să notifice banca de intenţia dării în plată, a declarat miercuri avocatul Gheorghe Piperea, cel mai aprig susţinător al introducerii legii dării în plată în formula includerii programului Prima Casă şi cu aplicabilitate la creditele existente.
Jurnalistii, cel mai probabil onesti, de la Ziarul financiar, sunt victime ale unei pacaleli/manipulari administrate opiniei publice de lobby-ul bancar care se straduieste in ultimele zile sa demonstreze ca legea darii in plata a imobilului ipotecat este retroactiva.
In pregatirea dezbaterii de maine, 24 nov 2015, din Comisia juridica a Camerei deputatilor asupra proiectului legii darii in plata cu efect liberatoriu, sefimea BNR a iesit, ca de obicei, la atac, ca un bun avocat din oficiu care se ocupa, pe banii nostri, cu apararea bancilor delincvente si ireponsabile care se tem de aceasta lege.
Intr-o teza de doctorat a unei doamne judecatoare din Caras Severin (Daniela Detesan, Teza de doctorat, Universitatea de Vest Tmisioara, p.13) am intalnit un citat dintr-o lucrare a unui profesor american de drept de la Universitatea Pennsylvania, L. E. Levinthal, unde se face afirmatia socanta (cel putin pentru bigoti) ca un verset din Tatal nostru, are un cu totul alt inteles originar decat cel ultra-cunoscut de noi in aceste cuvinte...
Un astfel de “fruct bun” este Parakletos, lucrare a avocatului şi eruditului Gheorghe Piperea, rodul – în stilul marilor artişti – nu al câtorva luni de strădanie creativă, nici al – după mărturisirea autorului din Pseudo-postfaţă – opt ani de agregare a unor eseuri, interviuri, contribuţii în spaţiul public.
We are open Monday to Friday from 9 am to 5 pm.
