Dosar penal privind activitatea unor polițiști locali

Dosar penal privind activitatea unor polițiști locali - Piperea & Asociații - firma avocatura

Un dosar penal aflat pe rolul PÎCCJ

Un dosar penal aflat pe rolul PÎCCJ reprezintă încă o dovadă concretă că vajnicii justițiari din cadrul poliției locale, „oameni ai legii” în toată puterea cuvântului, urmăresc „rentabilizarea” activității lor prin diverse mijloace frauduloase.

Dincolo de cazul concret care urmează să fie lămurit de organele judiciare, situația readuce în discuție o problemă mai largă: modul în care este exercitată autoritatea publică și, mai ales, limitele în care sancțiunea poate deveni un instrument folosit excesiv împotriva cetățeanului.

Existența unui dosar penal nu echivalează, desigur, cu stabilirea vinovăției persoanelor vizate, aceasta urmând să fie determinată exclusiv în cadrul procedurilor judiciare. Însă orice suspiciune privind folosirea funcției publice în alte scopuri decât cele prevăzute de lege merită analizată cu maximă atenție.

Dosar penal privind activitatea unor polițiști locali - Piperea & Asociații - firma avocatura

Amenzile și „rentabilizarea” activității poliției locale

Nu este de mirare că acești funcționari, foști gardieni publici, care poartă pe nedrept titulatura de polițiști, ne pândesc la orice colț, ne găsesc noduri în papură și ne aplică amenzi revoltătoare, cu unicul scop de a ne lua șapte rânduri de piei de pe noi …

În definitiv, bugetul local trebuie alimentat cumva, nu?

Aplicarea unei sancțiuni contravenționale ar trebui să urmărească respectarea legii și prevenirea repetării unor comportamente nepermise, nu transformarea amenzii într-un scop în sine. Cu atât mai mult atunci când cel sancționat se află într-un raport evident inegal cu autoritatea care constată fapta și aplică sancțiunea.

Într-un asemenea raport, legalitatea procedurii, proporționalitatea sancțiunii și posibilitatea reală a cetățeanului de a contesta măsura devin esențiale. Autoritatea nu trebuie doar să invoce legea, ci să o aplice în limitele și în spiritul pentru care aceasta a fost adoptată.

Sancțiunile aplicate cetățenilor și alimentarea bugetelor locale

Cei care-și doresc ”o țară ca afară” s-ar putea să fie mulțumiți de această isterie a sancțiunilor aplicate la ghiotură pentru nemaipomenitul tupeu de a ieși pe stradă cu mașina sau de a încerca să-ți deschizi o prăvălie pe cont propriu.

Disciplina administrativă nu ar trebui confundată însă cu excesul de autoritate. O administrație eficientă nu este aceea care sancționează cât mai mult, ci aceea care aplică reguli clare, previzibile și egale pentru toți, fără ca cetățeanul sau micul antreprenor să ajungă să perceapă instituția publică drept un adversar.

Mai ales în relația cu mediul de afaceri, controalele și sancțiunile nu ar trebui să devină obstacole suplimentare pentru cei care încearcă să desfășoare o activitate economică legală. Respectarea regulilor trebuie cerută ferm, dar în aceeași măsură trebuie respectate drepturile celui controlat.

Contractele cu autoritățile publice, în centrul criticilor

Numai că, surpriză, surpriză, banii spoliați astfel vor fi, probabil, sifonați în buzunarele unor potentați ai zilei care reușesc încheierea unor contracte super profitabile cu autoritățile/instituțiile publice.

Tocmai de aceea, transparența utilizării banului public este la fel de importantă ca rigoarea cu care autoritățile pretind respectarea legii de către cetățeni. Dacă administrația cere contribuabilului disciplină, responsabilitate și respectarea strictă a regulilor, aceeași exigență trebuie să existe atunci când sunt cheltuite fondurile publice.

Contractele încheiate de instituții și autorități trebuie să poată fi supuse controlului public, iar suspiciunile privind favorizarea unor persoane sau direcționarea nejustificată a banilor trebuie clarificate de instituțiile competente, pe baza probelor și a procedurilor prevăzute de lege.

Iată cum se înțelege la noi rigoarea și disciplina ”ca-n Occident”…

Rigoarea autentică presupune însă două sensuri: reguli pentru cetățean, dar și reguli pentru cei care exercită puterea publică. Altfel, disciplina riscă să rămână doar o obligație impusă celui sancționat, în timp ce instituția care sancționează rămâne în afara aceleiași exigențe.

Articol scris de Piperea & Asociații, iar pentru noutați ne găsiți și pe social media