Ca urmare a studiului realizat, menționat în postările anterioare, ANPC s-a implicat într-un alt studiu mai amplu realizat de către Comisia Europeană împreună cu Centrul pentru Studii Politice Europene. În cadrul respectivului studiu au fost discutate 2 modele ce are putea fi repere în creionarea noilor modificări legislative, unul din Franța și unul din Olanda.

‍

Studiul realizat în Franța se implementează la nivelul Băncii Naționale a Franței, acesta presupunând un sistem de avertizarea timpurie, respectiv odată la 3 luni se face o reevaluare a dosarului prin analiza bugetului familial sau a statusului familial, pentru a se determina dacă a intervenit sau nu divorțul în familia respectivă. În viziunea franceză obiectivul principal este reprezentat de păstrarea locuinței familiale în afară procedurii de insolvență, în acest mod se evitându-se exercitarea unei presiuni ridicate asupra sistemelor de asistență socială.

‍

Studiul realizat în Olanda prezintă o structura diferită a procedurii de insolvență a persoanei fizice prin faptul că se urmărește o personalizare a procedurii în funcție de venitul familiei.

‍

Astfel, în ipoteza unei familii cu un venit mai mare, o parte considerabilă a acestui venit este orientată către activitățile recreaționale sau hobby-urile părinților. Prin urmare se urmărește păstrarea acestor cheltuieli și în timpul procedurii de insolvență.

‍

În schimb, în ipoteza unei familii cu un buget mai restrâns, se urmărește oglindirea nivelului de trai existent.

‍

Totodată, în situațiile în care nivelul de trai este afectat, există posibilitatea oferirii unei rente, ori a unei rate plătite de către stat în fiecare luna până la finalizarea procedurii de insolvență.

‍

În România însă este nevoie de toate aceste exemple pentru a putea face într-adevăr niște modificări reale în legea insolvenței. De aceea s-a constituit la nivelul ANPC un grup de lucru.

‍