“Vine un moment in viata cand trebuie sa alegi intre a fi un om bun sau un om rau.
Daca afirmi ca faptele, dramele, tragediile ce formeaza imaginea de fundal a unui proces colectiv te lasa rece, ceea ce te intereseaza fiind doar interpretarea si aplicarea legii, nu inseamna ca ai ales bine. Nu inseamna ca ai ales echitatea ce este continuta intrinsec in lege. Nu inseamna nici macar ca ai ales legalitatea.
Inseamna ca ai ales legalismul, o aplicare formalista si, in definitiv, ipocrita a legii.
,,Legalism” nu e acelasi lucru cu legalitatea. ,,Ism”-ul din finalul cuvantului il pune pe avocatul sau judecatorul care ,,practica” legalismul in postura de jurist fundamentalist. Legalism inseamna talibanism juridic. In plus, legalismul nu face decat sa ocoleasca fondul, blocandu-se in forme, in proceduri si in ipocrizii. Daca legalitatea inseamna, la nivelul sau cel mai profund, legitimitate, punerea legii in acord cu bunul simt si cu buna credinta, iar legitimitatea presupune refuzul categoric al abuzului, legalismul este o spoiala de legalitate, o practica ce incearca sa dea aparenta legala unor abuzuri. Un abuz nu devine o practica legala si intemeiata, daca este stipulat in contract sau ,,ocrotit” prin lege. Prevederea in lege, in sine, ca si stipularea in contract, nu inlatura caracterul abuziv al unui fapt, act, contract, act administrativ sau al unei practici.
Abuzul de putere (economica, administrativa, politica) nu este ,,amnistiat” sau sters prin lege. Actul administrativ, legea, contractul, pot fi inlaturate de la aplicare, prin diverse mecanisme: actul administrativ, inclusiv cel normativ, poate fi inlaturat de la aplicare, prin intermediul exceptiei de nelegalitate; legea interna poate fi inlaturata de la aplicare daca este contrara CEDO, dreptului Uniunii Europene sau jurisprudentei emise in baza acestora; contractul sau clauzele contractuale care sunt contrare ordinii publice ori bunelor moravuri pot fi si ele inlaturate de la aplicare. Clauzele abuzive din contractul dintre un profesionist si consumatori sunt lipsite de efecte in ce-i priveste pe consumatori. Contractul care contine clauze abuzive va fi aplicat numai in masura in care, in urmarea inlaturarii clauzelor abuzive, mai prezinta interes pentru parti. Este adevarat ca un contract are putere de lege intre parti (e ,,legea partilor”, asa cum, nu foarte corect din punctul de vedere al logicii si al semanticii, ne-am obsinuit sa spunem), dar aceasta ,,lege a partilor” este legitima cata vreme nu acopera un abuz, cata vreme nu incalca ordinea publica si cerintele bunelor moravuri si cata vreme este conform cu echitatea.
Asa ca, a alege sa fii un om bun inseamna, pentru jurist, a alege intre legalism si echitate”.
...
