Gheorghe Piperea: “Am un mesaj pentru domnul Isărescu: Avocaţii buni fac bani din avocatură. Ceilalţi, inclusiv pseudo-avocaţii, fac bani din altceva. Eu, Piperea, sunt un avocat bun”

Un get-together cu Gheorghe Piperea este mereu o delectare, pentru că diversitatea subiectelor abordate în discuția cu avocatul și profesorul universitar transformă fiecare întâlnire într-o “learning experience”. De această dată, asemenea lui Freud, Piperea explică originea viselor (a se citi, coșmarurilor) lui Mugur Isărescu, de ce atacurile bancherilor contra avocaților reprezintă un atac la adresa democrației și analizează, într-un stil eminamente captivant, psihologia hater-ului român.

Avocatura.com: Bine v-am regăsit, ce mai faceți?

Gheorghe Piperea: Mulțumesc, bine. Sunt într-o perioadă foarte activă, tensionată, dar mă simt bine. Este o adevărată plăcere să văd cum creşte numărul haterilor. Se pare că am introdus în spaţiul juridic românesc cuvântul hater. (râde) Dacă nu ar fi dramatic pentru o pătură foarte largă de populaţie, ar fi haios. În ultimele două – trei săptămâni, nu s-a mai pus problema reală a celor cu credite în franci elveţieni – cum să o rezolvăm – s-a pus problema că dacă s-ar rezolva aşa cum vrea Piperea, la sfârşitul zilei se va ajunge să plătească cineva şi atunci cine să plătească? Bineînţeles că nu băncile recalcitrante sau delincvente, cum le numesc în ultima vreme. Ci domnul Piperea. Că tot s-a inflamat, ca să mă exprim exact în cuvintele domnului Guvernator.

Am observat că sunt unii ziarişti – nu de specialitate, cum este Avocatura.com – unii ziarişti de specialitate economică, dacă vreţi, care au ajuns să spună că singurul adversar pe care-l are BNR este Piperea.

Deci din punctul ăsta de vedere, mă simt foarte bine în postura asta. Dar nu mă simt, pentru că ştiu că de fapt aici este o foarte mare neînţelegere din partea celor care conduc sistemul bancar românesc, şi până la urmă care ne conduc viaţa. Pentru că domnul Isărescu nu este numai guvernator al Băncii Naţionale, este stăpânul banilor în România. Este neplăcut pentru că, în loc să vezi care este problema reală, că în 2007 s-au dat nişte credite în nişte condiţii absolut aiuritoare – nu de către toate băncile, ci sunt vreo 7-8 care sunt în postura asta -, în loc să vezi responsabilitatea aceea, şi să îi pedepseşti pe delincvenţi, iar dacă nu este vorba despre niciun delict civil, să încerci să reechilibrezi acele contracte, creezi tot felul de subiecte dintr-astea cu care parezi sau, mă rog, eviţi discuţia ca la aikido. Numai că aikido este un sport onorabil, în timp ce tipul acesta de rezolvare a problemelor nu mai este deloc onorabil.

Și când vine şi de la persoane cum este, spre exemplu, domnul Bogdan Olteanu, despre care ştiam că nu ştie banking, dar zilele astea am descoperit că nu ştie nici drept…  E un pic cam neplăcut.

Avocatura.com: Apropo de ce spunea domnul Isărescu, mi s-a părut că a fost defensiv în reacție, că s-a atacat.

Piperea: O, da! Și urmăresc cu spaimă, cu groază, modul în care explică nişte lucruri cât se poate de bizare. Cu cât intră mai mult în explicaţii, cu atât se afundă în…

Avocatura.com: A părut agresiune pasivă.

Piperea: Răspunsul pe care l-a dat ziaristului, care punea o întrebare ca orice ziarist, un pic mai incisiv, dar ca orice ziarist… “Domnule, ai avut un credit la Volksbank sau nu?” A început prin a spune: “N-am avut absolut niciun credit” şi, cum să spun, a făcut cum face cel care nu prea stăpâneşte problema. S-a folosit de autoritatea lui spunând ceva de genul: “Nu eşti pregătit, nu ai documentele necesare, revii şi discutăm peste o săptămână”. Numai că omul s-a dus a doua zi şi i-a spus: “Uite, declarația ta de avere spune că ai luat un credit la Volksbank”.

Şi-au venit după aceea nişte purtători de cuvânt şi au spus: “Nu este adevărat, că domnul Isărescu şi-a adus aminte cui i-a rambursat creditul şi nu de banca de la care a luat creditul”. 200.000 de mii de euro. Asta este un fel de cum să-i spun…

Avocatura.com: Sfidare…

Piperea: Nu sfidare. E un fel de insultă la adresa inteligenţei tuturor celor care aşteaptă de la Guvernator, de la BNR, date precise. Cele mai precise date, pentru că dacă nici de-acolo nu ai date precise, şi eventual de la statistică, de unde să ai? Adică toate discuţiile care se fac, toate analizele, se fac pe baza datelor care se presupune că sunt precise de la Banca Naţională. Tu nu ştii că ai luat un credit de la o bancă în urmă cu 10 ani de zile? După care vin şi spun un lucru care este absolut oribil, din perspectiva chiar a legii penale.

În 2008 şi în 2009, pe declaraţia de avere nu mai scrie banca, nu mai scrie identitatea băncii, ci scrie “o bancă din România”. Ca şi cum ai spune: “Locuiesc în Bucureşti, pe stânga.”

A fost întrebat domnul Guvernator de ce nu se mai identifică banca de la care a luat creditul. A răspuns aşa domnul Vasilescu, purtător de cuvânt sau ce este… consilier la Banca Naţională. “Păi a fost o înţelegere cu Agenţia Naţională de Integritate să nu se mai treacă numele, pentru că erau alte bănci care puteau să invoce nişte chestiuni de concurenţă – de ce ai luat credit de la banca cutare şi nu şi de la noi?”

Cum adică o înţelegere cu Agenţia Naţională? Ca să ce? Ca să nu completezi, adică să încalci legea cu privire la declaraţia averilor? După care de asemenea spune, prin 2013, iarăşi s-a recompletat declaraţia de avere, asta după ce s-a făcut un ghid de completare de către Agenţia Naţională de Integritate. “Dar să ştiţi că noi” – când zic noi, mă refer la domnul Vasilescu, cei din consiliul de administraţie – “să ştiţi că am fost nevoiţi să încălcăm trei legi, în momentul în care am completat această declaraţie de avere.”

Ai încălcat 3 legi! Şi mai şi recunoşti asta! Și mai şi spui că uitarea este firească. Dar în acelaşi timp – şi asta mă irită cel mai tare – spui despre cei care au luat credite în franci elveţieni că atunci când au făcut-o… au fost în conştienţă totală, în stare de conştienţă totală, da? Din punct de vedere juridic vă daţi seama cum sună cuvântul ăsta, sintagma asta. Adică nu ar trebui să uite că ei de fapt au luat credite în franci elveţieni cu ditamai riscul. Dar eu, că sunt Guvernator… la mine iertarea este firească, că nu-i aşa eu mă ocup de creditele şi de depozitele a două milioane de români.

De vreo 3-4 ani de zile de când câștig eu procesele astea contra băncilor pe clauze abuzive, contractele s-au curățat, s-au adaptat. La ora actuală, pot să vă spun, fără să exagerez, nu prea mai sunt contracte cu clauze abuzive. […] Toate au fost făcute în așa fel încât să nu mai aibă clauze abuzive, pe care să le observe Piperea, și pe care să le atace ulterior. Ei, cu asta chiar că mă laud!(Avocatul Gheorghe Piperea, pentru Avocatura.com)

Avocatura.com: “Am multe pe cap.”

Piperea: Am multe pe cap.

Avocatura.com: Double standards.

Piperea: Mult mai grav decât atât. Adică din postura aia poţi să spui aşa ceva, poţi să dai o astfel de explicaţie, şi îi mai şi faci naivi pe oamenii aceştia. Sau mai pui tot PR-ul ăla care este plătit, atenţie, din banii noştrii, şi ai mei şi ai dumneavoastră. Noi plătim salariile acelor persoane, chiar din presă, care sunt în PR-ul BNR-ului şi care vin şi nu fac altceva decât să arate cât de greşit este ce susţin eu, avocatul Piperea. Ce le mulţumesc eu, că-mi fac notorietate. Și să-i plăteşti şi să-ţi spună ce? Că oamenii aceia au fost nişte naivi, şi că prostia se plăteşte. Ştiţi că s-au spus astfel de cuvinte la televizor. E grav ce se întâmplă.

“Ar trebui să mă simt bine că populez coșmarurile unui om așa de important ca domnul Mugur Isărescu”

Avocatura.com: Apropo de hateri, domnule Piperea. Domnul Isărescu e un hater?

Piperea: Se pare că da. Ar trebui să mă simt bine că populez coşmarurile unui om atât de important. Primul sau al doilea cel mai credibil om din România. Din moment ce îi dau coşmaruri, ar trebui să mă simt bine. Dar nu mă simt bine. De la înălţimea funcţiei sale şi de la vechimea pe care o are în postura aia, ar trebui să fie mai detaşat. Ar trebui să depersonalizeze discuţiile. De vreo două, trei săptămâni însă, nu se vorbeşte de tema asta decât cu trimitere la mine.

Eu i-am mai spus, şi asta cred ar trebui să o notaţi, pentru că site-ul Dvs. se numeşte Avocatura.com. I-am mai spus şi o repet, ca să ştie încă o dată: avocaţii buni fac bani din avocatură. Ceilalţi avocaţi, inclusiv cei care sunt pseudo-avocaţi, fac bani din altceva. Eu, Piperea, eu sunt un avocat bun. Deci fac bani din avocatură.

Am văzut chiar la domnul Bogdan Olteanu, care este, cică, avocat de profesie, că le indică oamenilor: “Nu vă mai duceţi la avocaţi, că ăştia vor să facă bani de pe urma voastră!”.

Adică leul este acuzat că mănâncă antilope. Avocatul este acuzat că face bani din avocatură. Și este absolut incredibil şi sună și foarte rău, din perspectiva… Ce v-am spus eu în urmă cu 2-3 ani de zile? Că avocatul este extrem de important pentru o democraţie, pentru o societate democratică, pentru că el este instrumentul predilect, principal, prin care se realizează drepturile. Te duci la avocat ca să ţi se realizeze drepturile. Fie în contracte, fie în negocieri, fie în conflicte. De aia te duci la avocat. Să ţi se realizeze drepturile. Dacă spui oamenilor: “Nu te mai duce la avocat, ci du-te cu căciula-n mână să te căciuleşti la bancă, pentru că sigur îţi va da acolo o bucăţică, o fărâmitură, o frântură de dobândă pe care să ţi-o reducă”, nu faci altceva decât să spui “Avocatul, într-un stat de drept nu are ce să caute”. Dacă este aşa, de ce te mai duci, de ce mai este un sistem judiciar, de ce mai sunt contracte? Poţi să te duci în permanenţă la bancă şi să te căciuleşti, şi gata. Ăsta este avocatul Bogdan Olteanu?

Avocatura.com: Era un capitol în “Ciocoii vechi și noi”, un roman foarte actual de altfel, care se chema “Cu rogojina aprinsă-n cap și cu jalba-n proțap”. Cam așa ceva.

Piperea: Cam așa ceva. Te duci la bănci… Dacă vrea şeful, ăla mare, le spune băncilor: “Băi, vă ia mama draculului, negociaţi. Dar nu negociați decât individual. Să nu cumva să vină cu avocat. Iar dacă vine şi cu avocatul Piperea, nici vorbă de aşa ceva!” Păi asta înseamnă un atac, nimic altceva, decât un atac la sistemul democratic. Noi cică stăm într-un stat democratic, unde se presupune că avem un stat de drept. Cine realizează drepturile într-un stat de drept? În principal avocatul. Avocatul este cel care face acţiuni în instanţă, care face contracte, care negociază. Dacă tu spui omului, consumatorului, cel mai, cum să-i spun, cel mai interesat să vadă că i se realizează drepturile sale, de consumator, să nu se mai ducă la un avocat, unde să se ducă altundeva? Pentru drepturile şi interesele lui.

Avocatura.com: Domnului Isărescu îi e frică de confruntare cu Dvs? Să stea, cum stăm noi doi la masă acum…

Piperea: Da! Am observat o teamă endemică nu numai a domnului Isărescu, a tuturor celor care stau în jurul lui, de a discuta faţă în faţă cu mine. S-a întâmplat un subiect foarte neplăcut pentru mine. O televiziune pe care o consideram neutră, obiectivă… m-a invitat de pe o zi pe alta la o dezbatere pe tema aceasta. Și pentru că eu aproape niciodată nu refuz, mai ales pe temele astea, pe care cum să spun, toată ziua stau cu ochii şi cu inima, şi cu sufletul, şi cu pasiunea, nu le refuz. Şi am zis: “Da, vin”. Mai mult decât atât, am spus: “Dacă vine şi un reprezentant al BNR este excelent, că va fi o confruntare”. De regulă, precum ştiţi, eu nu mă iau la bătaie cu oamenii, da? Ci discut. Chiar dacă câteodată controversele sunt un pic mai răstite, mai tari, dar discut.

Ca să mă sune producătorul emisiunii, cu vreo 3 ore înainte de ce trebuia să se întâmple: “Ne pare rău, nu se mai poate face emisiune, este un breaking news”. Le-am zis: “Să fiţi sănătoşi, nici o problemă, eu şi aşa eram rupt de oboseală, chiar vă mulţumesc că…”

Şi mă uit la ora 21 la televizor, pe postul respectiv, la aceeaşi emisiune, la acelaşi realizator, unde participa doar purtătorul de cuvânt al BNR, care a vorbit 15 minute nefăcând altceva decât să mă înfiereze pe mine. Dar eu nu mai eram acolo. Cum sună asta? Cu siguranță acel realizator de emisiune a fost sunat și i s-a spus: “Dacă vrei să ai această emisiune, ne bagi doar pe noi în emisiune, sub nici o formă Piperea, sub nici o formă în discuţie cu noi, nici prin telefon, nici faţă-n faţă, nimic.”

Nu sună bine deloc. De ce îți este teamă? Ai ceva de ascuns? Sunt… cum să spun eu, un balaur atât de înspăimântător? Îmi place să cred lumea deja a prins deja frica mea, mai ales din leadership-ul Băncii Naţionale, dar totuşi hai să discutăm, să vedem, dacă eu balaurul Piperea am sau nu am dreptate, sau aveţi voi? Da? Că nu faceţi altceva decât să mă consideraţi un duşman permanent. Vă mulţumesc că sunt în coşmarurile voastre, vă mulțumesc că mă urâți, că mă detestați, dar înainte de asta, hai să încercăm să discutăm, pentru că e vorba despre drepturile și interesele acestor oameni. Uitați – e o chestie extrem de neplăcută aicea. Și cred că este ultimul lucru pe care-l spun pe tema asta, că mai sunt și altele.

Hater-ul este un personaj care stă în spatele cortinei, nu vrea să fie cunoscut. De regulă, când vorbește, vorbește sub pseudonim, nu-și dă numele. Este și laș, nu numai hater. În același timp, este tipul acela de “deșteptăciune” care este dintre cele mai enervante. Este deșteptăciunea despicării firului în paisprezece, complet inutilă.(Avocatul și profesorul universitar Gheorghe Piperea)

În anul 2007-2008, a fost o dispută foarte dură a Băncii Naționale a României, Autoritatea de Control și Supraveghere, cu o bancă, Volksbank se numește, pe o temă care este, în momentul de față, la ordinea zilei în instanțe. E vorba despre niște comisioane care nu trebuia să fie introduse în contract – pentru că sunt clauze abuzive. Se numea comision de rezervă minimă obligatorie. Era cam 2% pe an, adică o adăugire la dobânzile și comisioanele obișnuite cu încă 2%. Presupunând că aveai, să zicem, dobândă de 4%, și comision de risc de 2%, mai aveai și acest comision de rezervă minimă obligatorie de 2%.

“Guvernatorul Mugur Isărescu a determinat scoaterea comisionului de rezervă minimă obligatorie din contractul consumatorului Mugur Isărescu. Este un conflict de interese cât casa!”

După multe dispute, care dispute s-au terminat și cu demiterea managementului de atunci al acelei bănci, acest comision de rezervă minimă obligatorie a fost scos din toate contractele. Inclusiv din contractul pe care consumatorul, debitorul Mugur Isărescu îl avea cu această bancă. Guvernatorul Mugur Isărescu determină scoaterea din contract a comisionului de risc inclusiv din contractul consumatorului Mugur Isărescu. Asta e una la mână. În al doilea rând, de fiecare dată când iese public, domnul Guvernator spune: “Banca Națională nu se ocupă cu protecția consumatorului!” Nu se ocupă cu protecția consumatorului în general, dar se ocupă cu protecția consumatorului Mugur Isărescu? Cum vi se pare asta? Nu vi se pare că este absolut aberant? Este foarte în neregulă. Este un conflict de interese cât casa. Cineva ar trebui să se gândească la chestiunea asta la un moment dat.

Avocatura.com: În glumă fie spus, având în vedere că se apropie Ziua Îndrăgostiților, vă așteptați la multe mesaje de la hateri?

Piperea: (râde) Știți la ce mă aștept? Mă aștept să crească numărul de păpuși Voodoo pe care și le cumpără domnii din establishment-ul bancar și din băncile recalcitrante și delincvente, pentru că în ultima vreme am observat că se practică acest voodoo cu păpușa Piperea pe care o mai contorsionează, o mai zgâlțâie, o mai înțeapă cu o andrea și nu știu ce… În ultima vreme am observat că am niște înțepături în mușchi, niște febră musculară.

Evident că discuția are și o parte serioasă, pentru că am observat că de vreun an, un an și jumătate, sunt ședințe săptămânale ale juriștilor și decidenților bancari – inclusiv cei care nu sunt din băncile recalcitrante, delincvente, că nu toate sunt așa – prin diverse asociații, comitete și comiții, discuții care sunt uneori finalizate cu bune practici, strategii și tot felul de alte idei de combatere a acțiunilor de tip “Piperea”.

Asta este partea negativă și pe care am observat-o în mai toate apărările pe care și le fac avocații adversari ai mei. Dar există și o parte pozitivă, să știți – și aici cred că într-adevăr pot să mă laud, și să mă laud cu toată gura. De vreo 3-4 ani de zile de când câștig eu procesele astea contra băncilor pe clauze abuzive, contractele s-au curățat, s-au adaptat. La ora actuală, pot să vă spun, fără să exagerez, nu prea mai sunt contracte cu clauze abuzive. Evident, nu mă refer la contractele care sunt în derulare, și care n-au putut să fie modificate pentru că, precum știți, Legea de punere în aplicare a Codului Civil, 71/2011, a spus, la articolul 102, că acele contracte care erau încheiate înainte de Codul Civil, rămân reglementate de Codul Civil vechi. Și pe alea nu le-au modificat.

Însă contractele care au fost modificate ulterior, actele adiționale care s-au făcut, toate au fost făcute în așa fel încât să nu mai aibă clauze abuzive, pe care să le observe Piperea, și pe care să le atace ulterior. Ei, cu asta chiar că mă laud!

Dacă s-a întâmplat acest lucru – și știu sigur că cel puțin la 8-9 bănci pe care le cunosc s-a întâmplat, ba unii chiar mi-au recunoscut chestiunea asta – atunci nu pot decât să mă simt extraordinar de bine și să fiu bucuros, pentru că, iată, am corectat un lucru care făcea rău consumatorilor în primul rând, cei pe care i-am reprezentat eu, dar făcea rău și băncilor. Pentru că, până la urmă, aceste clauze abuzive au dus la creșterea explozivă, exponențială, a creditelor neperformante. Care credite neperformante, după cum știți, sunt principala cauză a pierderilor masive ale sistemului bancar. Că unele bănci au atât de multe pierderi din aceste credite neperformante, încât mă și întreb cum de mai sunt în viață și nu sunt în faliment. Le știți, nu e nevoie să le dau numele.

Avocatura.com: O ultimă întrebare pe subiectul acesta, promit. Noi am discutat la un moment dat despre iubire…

Noi cică stăm într-un stat democratic, unde se presupune că avem un stat de drept. Cine realizează drepturile într-un stat de drept? În principal avocatul. Avocatul este cel care face acţiuni în instanţă, care face contracte, care negociază. Dacă tu spui omului, consumatorului, […] să nu se mai ducă la un avocat, ataci democrația!(Avocatul Gheorghe Piperea)

Piperea: Am văzut că ați discutat despre lucrurile astea interne și cu doamna Iacob, născută înaintea erei noastre cu vreo 1800 de ani! (râde)

Avocatura.com: V-aș întreba, domnule Piperea, care e psihologia hater-ului român?

Piperea: Foarte greu de spus. În primul rând, este un personaj care stă în spatele cortinei, nu vrea să fie cunoscut. De regulă, când vorbește, vorbește sub pseudonim, nu-și dă numele. Este și laș, nu numai hater. În același timp, este tipul acela de “deșteptăciune” care este dintre cele mai enervante. Este deșteptăciunea despicării firului în paisprezece, complet inutilă, arogantă, care nu are nici un sens. Adică este, cum să spun, tipul acela de deșteptăciune a omului care e contra a ceva, contra cuiva. E tipul de deșteptăciune “Gică Contra”.

Psihologic vorbind, există și o problemă de incompletitudine a personalității acestui om. E o personalitate incompletă. Nu e sigur pe el. Nu știe exact ce vrea. Nu-și controlează emoțiile. Din punctul de vedere al inteligenței emoționale, e foarte jos. Inteligența emoțională eu o înțeleg în felul următor: să știi să-ți stăpânești emoțiile negative, în așa fel încât să te deranjeze cât mai puțin, sau să îi deranjeze cel mai puțin pe ceilalți, și în același timp să știi să scoți din emoțiile pozitive cât mai mult efect, cât mai multă strălucire, cât mai mult shining.

Ei bine, din punctul acesta al inteligenței emoționale, stau foarte prost. Sunt incompleți, sunt precari.

Va urma

‍