La data de 28 mai 2022 a intrat în vigoare Ordonanța de urgență nr. 58/2022 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul protecției consumatorilor, prin care au fost efectuate o serie de modificări substanțiale ale actelor normative din materie.

‍

Astfel, a fost modificată Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, fiind introduse cinci noi alineate în cadrul art. 13, respectiv alineatele (5)-(9).

‍

Potrivit art. 13 alin. (9) din Legea nr. 193/2000, „(9) Prin derogare de la prevederile art. 719 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, atunci când se solicită suspendarea executării silite, consumatorii sunt exceptați de la plata unei cauțiuni atunci când fac dovada faptului că veniturile lunare nu depășesc valoarea cumulată a două salarii minime pe economie.”

‍

Modificarea vine drept consecință a noii orientări jurisprudențiale din cadrul CJUE, în contextul în care jurisprudența a fost în general contrară aprecierii necesității scutirii de la plata unei cauțiuni a persoanelor cu un potențial financiar scăzut.

‍

În acest sens, în cuprinsul Hotărârii din 17 mai 2022, Impuls Leasing Romania, C‑725/19, ECLI:EU:C:2022:396, punctul 58, s-a arătat că, „În această privință, din jurisprudența citată la punctul 50 din prezenta hotărâre reiese că costurile pe care le‑ar presupune o acțiune în justiție în raport cu cuantumul creanței contestate nu trebuie să fie de natură să descurajeze consumatorul să sesizeze instanța în vederea examinării naturii potențial abuzive a clauzelor contractuale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 iunie 2012, Banco Español de Crédito, C‑618/10, EU:C:2012:349, punctul 54, Hotărârea din 18 februarie 2016, Finanmadrid EFC, C‑49/14, EU:C:2016:98, punctele 52 și 54, precum și Hotărârea din 20 septembrie 2018, EOS KSI Slovensko, C‑448/17, EU:C:2018:745, punctul 46).”

‍

Curtea a conchis în sensul că, „Articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie să fie interpretate în sensul că se opun unei legislații naționale care nu permite instanței de executare silită a unei creanțe, sesizată cu o contestație la această executare, să aprecieze, din oficiu sau la cererea consumatorului, caracterul abuziv al clauzelor unui contract încheiat între un consumator și un profesionist care constituie titlu executoriu, din moment ce instanța de fond, care poate fi sesizată cu o acțiune distinctă de drept comun în vederea examinării caracterului eventual abuziv al clauzelor unui asemenea contract, nu poate suspenda procedura de executare silită până la pronunțarea unei hotărâri pe fond decât în urma plății unei cauțiuni la un nivel care poate descuraja consumatorul să introducă și să mențină o asemenea acțiune.”