Conform jurisprudenței recente a ÎCCJ – Secția Comercială, în sfera de aplicare a art. 304 pct. 9 din CPC (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii) este inclusă și interpretarea clauzelor contractelor constituite ca probe la dosar, deoarece art. 969 din Codul civil le califică drept “legea părților” Piperea Petre
Deși, afirmația de mai sus poate părea o glumă, cu părere de rău, trebuie să recunosc că această constatare aparține unor magistrați din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Comercială.
Astfel, în cuprinsul Deciziei nr. 753/17.02.2011 – nepublicată , ÎCCJ – Secția Comercială a reținut: ”având în vedere că toate cele trei părți au consimțit în mod liber la încheierea actului constitutiv al SC X SA, dispozițiile din acest act constitutiv, în baza art. 969 Cod civil, constituie legea părților în ce privește vânzarea-cumpărarea de acțiuni ale respectivei societăți”.
”Instanța de apel a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 17 raportat la art. 22 din statut, deci a aplicat greșit legea, actul constitutiv, așa după cum s-a arătat mai sus, constituind, în cauza de față, legea părților”!
Constatările precitate ale Înaltei Curți de Casație, Secția Comercială contravin în mod flagrant unor reguli de bază ale sistemului nostru de drept, iar necunoașterea acestor reguli ridică serioase semne de întrebare asupra competenței profesionale a magistraților care fac astfel de raționamente.
Astfel, norma juridică este o regulă de conduită instituită de puterea publică sau recunoscută de aceasta, a cărei respectare este asigurată, la nevoie, prin forţa coercitivă a statului.
Este de observat că, în nici una dintre variantele menționate, instanțele de judecată nu au atributul ”instituirii” sau ”recunoașterii” normelor juridice.
Prin constatările precitate, ÎCCJ a săvârșit o imixtiune foarte gravă în atribuțiile legiuitorului, deoarece a conferit un caracter de normă juridică unei convenții private, faptă ce reprezintă o încălcare flagrantă a dispozițiilor constituționale privitoare la separarea puterilor.
Astfel, în conformitate cu art. 1 al. (4) din Constituția României, Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor – legislativă, executivă și judecătorească – în cadrul democrației constituționale.
Art. 1 din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, prevede că actele normative se iniţiază, se elaborează, se adoptă şi se aplică în conformitate cu prevederile Constituţiei României, republicată, cu dispoziţiile prezentei legi, precum şi cu principiile ordinii de drept.
În mod obișnuit, termenul de lege este folosit în două accepțiuni: o accepțiune lato sensu, care exprimă orice act normativ și o accepțiune stricto sensu, prin care se desemnează actul juridic al parlamentului (autoritate legiuitoare).
Deși convenția părților nu se încadrează în categoria izvoarelor de drept, într-un mod absolut stupefiant, ÎCCJ a ridicat statutul unei societăți comerciale la rangul de lege, considerându-i, practic, legiuitori pe fondatorii societății SC X SA.
Este adevărat că principiul pacta sunt servanda consacrat de art. 969 Cod civil se referă la ”legea părților”, dar sensul sintagmei este unul pur metaforic, subliniindu-se astfel forța obligatorie a actului juridic, neputându-se, totuși, susține că, literalmente, orice convenție are putere de lege stricto sensu…
De altfel, chiar în manualele destinate studenților de anul I la Drept[1], se arată: ”trebuie reținut că formula întrebuințată de art. 969 al. (1) C. civ. [convențiile (…) au putere de lege] urmează a fi înțeleasă doar în sens metaforic, deoarece nu se poate pune semnul egalității între lege și contract”.
În realitate, această constatare a instanței de recurs constituie un derapaj foarte grav de la atribuțiile conferite de Constituția României instanțelor de judecată din sistemul nostru de drept, faptă care reclamă o reacție pentru restabilirea legalității, dar, mai ales, pentru evitarea perpetuării unor astfel de crase ilegalități.
Ratificarea unei astfel de interpretări și la alte complete/secții ale ÎCCJ, ar avea drept efect reconsiderarea și repoziționarea întregului nostru sistem de drept, dar nu în sensul dorit de justițiabili…
[1] Gabriel Boroi, Drept civil, Partea generală, Persoanele, Hamangiu, București, 2008, ediția a III-a, revizuită și adăugită, pag. 276.
...
