Potrivit art. 109 alin. (1) din Ordonanța de urgență nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice: Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac direct de către poliţistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către poliţiştii de frontieră, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, Constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.

Astfel cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 4/2017 – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, punctul 53, constatarea contravențiilor la regimul circulației

pe drumurile publice se poate face în două modalități: fie direct, de către polițistul rutier (sau în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră), caz în care fapta contravențională este percepută ex propriis sensibus de către agentul constatator (…) fie cu ajutorul mijloacelor tehnice (…).

Ca atare, în cazurile în care nu este vorba despre o contravenție care poate fi constatată doar cu ajutorul mijloacelor tehnice (depășirea vitezei legale de deplasare, neplata rovinietei etc.), fapta contravențională se poate constatata doar prin propriile simțuri ale agentului constatator care aplică și sancțiunea contravențională.

Într-o speță recentă, Judecătoria Sectorului 3, constatând că sancțiunea contravențională a fost aplicată de un alt agent de poliție decât cel care a constatat direct contravenția, a reținut că „în acord cu apărarea petentului, instanța notează că procesul-verbal a fost încheiat cu nerespectarea prevederilor art. 109 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 (…) Instanța reține că procesului-verbal de contravenție i se poate atașa o prezumție de veridicitate atât timp cât acesta este rodul perceperii în mod direct a faptelor de către agentul constatator care l-a întocmit (în acest sens, a se vedea Cauza Anghel împotriva României – Cererea nr. 28.183/03, Hotărârea din 4 octombrie 2007, rămasă definitivă la 31 martie 2008).

De vreme ce s-a dovedit că agentul constatator care a întocmit procesul-verbal nu a fost de față când fapta a fost săvârșită, atunci procesul-verbal contestat nu mai face dovada prin el însuși, valoarea probatorie a acestuia fiind diminuată, nemaifăcând dovada până la proba contrară (…) În atari condiții, cum în planul dreptului a nu face dovada faptului alegat echivalează cu inexistența acestui drept, instanța reține că fapta reproșată petentului nu există, nefiind dovedită”.

(sursă foto : Poliția Română pe Facebook)

‍