Alina Matei: Multumesc, domnule Profesor, pentru ca ati acceptat sa acordati un interviu utilizatorilor JURIDICE.ro. Au trecut 10 ani de la infiintarea societatii de avocatura PIPEREA & ASOCIATII. Daca va uitati in urma, cum au fost acesti ani, cu onestitate?

‍

Gheorghe Piperea: Daca vreti un raspuns in limbajul de lemn, corporatist, v-as raspunde ca bilantul este pozitiv. Dar nu vreti un astfel de raspuns. Asa ca am sa va spun ca am avut si deceptii si deziluzii, am avut si ani in care ne-am apropiat periculos de linia rosie, am imbatrinit (cel putin eu) cit in 20 de ani, dar sa fim PIPEREA & ASOCIATII, in ansamblu, a fost si este interesant. Ba chiar spectaculos. Nu am lincezit nici eu, nici colegii. Lucrind intens pe insolventa, protectia consumatorilor si litigii colective, niste domenii de practica profesionala considerate, la momentul aparitiei lor, domenii de nisa, dar care acum sunt foarte „la moda”, am invatat multe, am construit enorm, am inovat emotional inteligent si am cistigat increderea nestirbita a oamenilor. Iar asta nu costa bani, asta este ceva nepretuit. Am cunoscut si invatat de la mii de persoane din toate categoriile sociale, am incercat sa le punem la dispozitie instrumente si strategii de realizare a drepturilor lor, sa ii informam si sa ii educam in spiritul dreptului (care nu moare si nu se schimba de la o vreme la alta, de la un drept pozitiv la altul), am fost oameni ai cetatii si acestea sunt cele mai importante lucruri pe care le-am facut in acesti ani.

‍

Alina Matei: Cum ati gandit functionarea societatii de avocatura? V-au fost alaturi fratele dumneavoastra, Petre Piperea, si Catalin Antonache.

‍

Gheorghe Piperea: Nu am vrut niciodata o organizare de tip corporatie. Eu nu sunt un sef de corporatie, ci un frate (profesional vorbind) mai mare, care isi sustine echipa la fel cum trunchiul sustine crengile unui copac. Intre noi nu exista competitia din corporatie si nici ierarhia aceea de tip piramida in care controlul se exercita de sus in jos, munca reala facind-o juniorul de la baza. Nu este nicio surpriza faptul, notoriu de altfel, ca eu vin personal la tribunal si imi sustin cazurile alaturi de echipa. In societatea noastra de avocatura suntem mai degraba amici care isi compun si regizeaza impreuna scenariul dupa care isi traiesc viata profesionala. Desi am ajuns la un numar de 22 de avocati (uluitor daca ma imaginez in postura de acum 10 ani, cind aveam doar 5-6 avocati alaturi de mine), atit eu, cit si ceilalti doi parteneri fondatori, Petre si Toni, ii cunoastem bine pe toti acesti avocati si lucram direct, nemijlocit cu ei. Asta a creat emulatie in grupul nostru si de aici si calitatea serviciilor noastre in care are incredere atit de multa lume. De aici si „avansarile” naturale ale fostilor stagiari la actualul „grad” de partener (avem, de anul trecut, trei noi parteneri, in persoana Irinei Sorescu, a Mirelei Piperea si a lui Alex Dimitriu, pregatindu-se pentru aceasta pozitie Alex Ratoi…), de aici si cartile pe care le-am scris impreuna (comentarii ale Codului civil, ale Codului de procedura civila, ale Legii insolventei) si articolele pe care le scriu colegii mei, inclusiv pe JURIDICE.ro. Nu vreau sa schimb nimic din acest stil in urmatorii 10 ani.

‍

Alina Matei: Dar firma graviteaza in jurul dumnevoastra, desi, poate ca nu asta va doriti. Sunteti un fel de supernova care trage only inainte?

‍

Gheorghe Piperea: Mai degraba o locomotiva care trage dupa ea vagoanele trenului. Mai pufai citeodata, mai opresc in gara mai mult decit mi-as dori, dar trenul merge bine si multi isi doresc sa urce, intrucit e rapid si sigur. E adevarat ca am simtit uneori ca atentia se canalizeaza pe mine, mai ales ca sunt prezent (cu sau fara voia mea) in spatiul public. Dar, desi focusul pe mine era extrem de puternic prin 2011-2012, acum PIPEREA & ASOCIATII este un brand in sine, iar asta intrucit eu mi-am dorit sa aratam ca nu suntem echipa din spatele unui one man show, ci o trupa bine antrenata care le poate bate pe Bayern, Barca, Real sau Man U. Mi-am dorit in 2005 sa ajung cindva in League of Legends (mai ales ca venema dupa niste incercari nereusite de fuziune cu unii „combatanti” in aceasta Liga, mai mult sau mai putin merituosi). Si iata-ma (-ne) aici.

‍

Alina Matei: Care sunt criteriile dupa care sunt alesi avocatii care urmeaza sa faca parte din echipa PIPEREA & ASOCIATII? Sa fie zecisti, sa nu aiba aere, sa fie respectuosi, sau, dimpotriva, pretuiti simplitatea, darul cel mai de pret?

‍

Gheorghe Piperea: De regula, in ultimii 6 ani, am selectat stagiarii dintre studentii care, an de an, au efectuat stagii de practica in biroul nostru. Iar pe acesti „interni”, cum le zic corporatistii, i-am selectat in functie de rezultate, dar si in functie de optiunea lor. Au fost multi care nu au ramas, intrucit au tintit „mai sus” (adica, la firmele din top 10); unii, dupa ce au dat de greu acolo, sus, au vrut sa ii preluam noi. Nu i-am preluat, chiar pentru motivul enuntat de dvs. – aerele, aroganta nu imi plac. Oamenii simpli sunt oameni eficienti, sunt oameni emotional inteligenti, pentru ca au un sens clar pe care si-l imprima vietii. Isi tin visul in permanenta treaz. Arogantii, complicatii vor competitie si, dupa ce isi ating limitele, ramin repede fara vise, le mor visele. Nu vreau nici competitie ca scop in sine, nici sa lucrez cu umbre.

‍

Alina Matei: Societatea de avocatura este asa cum va doriti sa fie din punct de vedere al clientilor, expertizei, procedurilor interne, pozitionarii fata de alte firme de avocatura?

‍

Gheorghe Piperea: Da, din aproape toate punctele de vedere. Mi-as dori, poate, extinderea ariei de practica in unele domenii pe care nu le acoperim acum – dreptul sanatatii (cazurile de malpraxis fiind cele mai interesante), sport si entertaiment (fair play-ul financiar si drepturile de autor pe internet fiind dintre cele mai interesante), infractionalitate economica etc.

‍

Alina Matei: Dar peste 10 ani cum o vedeti?

‍

Gheorghe Piperea: Ce va fi peste 10 ani e altceva, cu totul altceva. Probabil ca oamenii or sa vrea sa iasa la pensie la 80 de ani. Probabil ca marile dileme ale bioeticii (transplant, manipulari genetice, bionica) vor fi atunci la ordinea zilei. Probabil ca transporturile in spatiul extraplanetar vor deveni comerciale si, deci, tratabile ca arii de practica ale avocatilor. Sau, poate, judecatile vor fi facute mai degraba pe computer (desi nu stiu cum va putea sa distinga o masina intre bine si rau). Cine stie cum va fi? E cert, insa, ca vom fi acolo.

‍

Alina Matei: V-a fost vreodata teama ca nu o sa va reuseasca vreun proiect?

‍

Gheorghe Piperea: Da, evident ca da. Luati doar cazurile construite pe tema clauzelor abuzive din contractele cu bancile si cazul Oltchim si veti avea un raspuns doar 25% complet. Dar intotdeauna am zis ca, sub nicio forma, curajul nu este lipsa fricii, ci infruntarea acesteia.

‍

Alina Matei: In instanta aveti timp sa mergeti? Dar la dosarele de insolventa?

‍

Gheorghe Piperea: Da, imi fac timp, dintodeauna a fost asa si asa va ramine. E tipul de avocatura cel mai solicitant si spectaculos si, in acelasi timp, cel mai puternic generator de deziluzii si suparari. Dar e ca un drog, nu ma pot lipsi (inca) de dosarele de instanta.

‍

Alina Matei: Ati intalnit vreun judecator care sa semene cu dumneavoastra in perioada in care erati judecator?

‍

Gheorghe Piperea: Da, am admirat-o pe fosta presedinta a Judecatoriei Sector 1, Valentina Tatulescu, pentru modul ferm si elegant in care ii tinea la respect pe cei din sala, inclusiv pe avocatii mari (fara a face caz de autoritatea ei, totusi). Mi s-a parut ca in multe privinte gindesc la fel cu Tatiana Nastase (fosta Zorila). Imi place si acum modul in care isi conduce sedintele la ICCJ, Sectia a II-a civila.

‍

Alina Matei: Care este cea mai realizare profesionala?

‍

Gheorghe Piperea: Procesul colectiv cistigat contra Volksbank pe chestiunea clauzelor abuzive, in prima instanta, la Judecatoria Sector 2, in 2013, in recurs, la Tribunal, in 2014. Un mare proiect aproape finalizat este si planul de reorganizare judiciara la Oltchim, confirmat de judecator in data de 25 aprilie, anul curent. Amindoua sunt, insa, proiecte de echipa si, in plus, in amindoua proiectele am avut sansa unor judecatori destepti si verticali (asa cum sunt, de altfel, marea majoritate a judecatorilor).

‍

Alina Matei: Si personala?

‍

Gheorghe Piperea: Ei, evident, fiica mea, o constructie care se imbunateste pe zi ce trece. Plus cartea despre insolventa din 2008.

‍

Alina Matei: Dar avocatura, prin ce difera ea de cea acum 10 ani? In afara de coduri noi…

‍

Gheorghe Piperea: Este mai variata, mai deschisa la nou, mai inovativa, cu mult inaintea legilor si, cu siguranta, cu mult inaintea organelor anacronice ale profesiei. Acea avocatura care nu are prea multe in comun cu aceste organe ale profesiei, blocate inca in poriectul din 1995, este una dintre cele mai dinamice si de succes paturi profesionale ale Romaniei, un exemplu pentru multe alte activitati in Romania. Politica, sportul, sistemul de sanatate, multe ar putea urma aceste exemplu si, in acest fel, am avea sansa unei rupturi fata de vechile metehne ale societatii romanesti. Din pacate, mai avem de asteptat.

‍

Alina Matei: Si peste 10 ani cum credeti ca va fi? O sa spunem ca avem tot coduri noi, intrucat se fac aproape patru ani de cand a intrat in vigoare Codul civil, si noi tot Noul Cod civil ii spunem?

‍

Gheorghe Piperea: Dreptul pozitiv este glisant, schimbator, va trebui sa revenim la vechiul spirit de echitate al dreptului, intrucit suntem tulburati, nu mai avem ancore. Uite, spre exemplu, in anii anteriori, personal aveam ca ancore marile decizii jurisprudentiale ale CEDO (despre un adevarat Amurg al zeilor de la aceasta curte a scris, pe JURIDICE.ro, si Petre Piperea) sau ale CJUE. Aflu de curind ca CEDO a devenit victima a propriului succes si respinge cererile venite din Romania de la persoane fizice, ca inadmisibile, dar admite cereri ale unor corporatii, cum ar fi cererea BRD de anul trecut. Iar la CJUE au inceput sa apara hotariri partial contradictorii cu decizii anterioare (cum este foarte recenta decizie Manea contra Romaniei in materie de taxa auto, decizie care, partial, contrazice cauza Tatu si cauza Nisipeanu; in plus, decizia Manea contine un „argument” absolut aberant, cum ca restituirea taxei auto ar provoca mari dificultati financiare Statului roman si, deci, nu prea ar trebui sa se permita restituirea; in afara de faptul ca un principiu constitutional roman dupa care creantele contra statului sunt garantate este aruncat in derizoriu de onorabila CJUE, ma intreb cum poti spune, in stilul fostului presedinte T. B., ca plata catre contribuabili a unei sume – incasate ilegal – de aproape 800 de mil. euro este periculoasa pentru stabilitatea financiara a statului, in timp ce un imprumut de 20 de mld. euro luat de acelasi stat in 2010 pentru a salva bancile nu este periculos pentru stabilitatea financiara). In plus, Comisia Europeana a luat in urma cu citeva satpamini o decizie absolut aberanta in care decide ca punerea in aplicare de catre Romania a unei decizii arbitrale de la ICSID este ajutor de stat ilegal si, deci, trebuie recuperate orice sume executate silit. Ce mai conteaza ca tratatul multilateral care este garantat prin instituirea acestui tribunal arbitral contine 150 de state-membre semnatare si are o vechime de peste 50 de ani. Ce mai conteaza chiar si faptul ca hotarirea arbitrala fusese incuviintata la executare de instanta romana, iar a invalida, chiar si indirect, o astfel de hotarirea printr-o decizie a CE, executiv al UE, inseamna nimic mai putin decit incalcarea separatiei puterilor in stat. Conteaza doar ca onorabila CE a considerat, in stil de cowboy, ca Statul roman – considerat autor al unui delict international de catre ICSID – e supus plecat al inaltei porti europene.

‍

Peste 10 ani trebuie sa avem repere, asta e necesarul viitorului. Si echitate.

‍

Alina Matei: Si tot de 10 ani organizati conferinta de Dreptul Afacerilor, dedicata, in acest an, insolventei. De ce insolventei si nu pietei de capital, de exemplu?

‍

Gheorghe Piperea: Insolventa e la moda, e tulbure, e in bataia vintului. Iata trei motive intemeiate.

‍

Alina Matei: Intentionati sa o transformati intr-una internationala, sau sunt prea pline de farmec si seductie problemele juridice din spatiul nostru?

‍

Gheorghe Piperea: Au fost ani in care participarea a fost internationala. Anul trecut, spre exemplu, l-am avut la conferinta pe dl. Denis Mazeaud, profesor de Drept civil la Paris II Assas. A fost spectaculos. Anul acesta am vrut sa ne concetram pe bucataria interna.

‍

Alina Matei: Stiu ca aveti o fiica. Credeti in tinerete fara batranete si viata fara de moarte? Eu, da.

‍

Gheorghe Piperea: Da, am o fetita de 12 ani, care in curind imi va da palpitatii din postura de adolescent. Cred ca trebui sa ma gindesc serios la un permis de port-arma, pentru viitorul ginere :). Am pregatit si un discurs scurt pentru viitor: „Fii atent. Fii foarte atent”. Cred in viata fara de moarte in sensul ca parti din noi se prelungesc in cei pe care ii iubim (si, culmea, si in mintea celor care ne urasc). As vrea tinerete fara de batrinete, dar nu mult, intrucit omul se simte bine cu contemporanii lui, nu cu cei din generatiile ulterioare.

‍

Alina Matei: Un mesaj, va rog, pentru utilizatorii JURIDICE.ro.

‍

Gheorghe Piperea: Sa aiba parte de mijloace eficiente de a-si canaliza si intensifica emotiile pozitive si de a-si tine sub control emotiile negative. Sa stea de partea pozitiva a fortei.

‍

Alina Matei: Multumesc pentru ca ati stat de vorba cu mine.

‍

Gheorghe Piperea: Cu placere, oricind la dispozitia dvs.

‍