Cesiunea creditelor către recuperatori și limitele legale
Cesiunea creanțelor rezultate din contractele de credit este una dintre practicile prin care băncile își pot transfera creanțele către alte entități, inclusiv către societăți specializate în recuperarea datoriilor.
Pentru bancă, această operațiune poate avea avantaje economice evidente. O creanță dificil de recuperat poate fi transferată unei societăți care se ocupă exclusiv de colectarea datoriilor, iar banca își poate reduce expunerea față de un portofoliu de credite neperformante.
Pentru client, însă, situația poate fi mult mai complicată. Debitorul poate constata că raportul său nu mai este administrat de banca cu care a semnat contractul, ci de o altă societate, cu care nu a negociat și cu care nu a avut inițial nicio relație contractuală directă.
Practica băncilor de a cesiona creanțele către recuperatori
Practica bancilor de a cesiona catre recuperatori creantele izvorate din contractele de credit incheiate cu clientii, desi avantajoasa pentru acestea, se afla la limita legalitatii mai ales in cazul in care acestia sunt subsidiare ale bancilor.
Problema devine cu atât mai sensibilă atunci când societatea care preia creanța aparține aceluiași grup sau se află într-o relație apropiată cu instituția de credit.
Într-o asemenea situație, apare întrebarea dacă transferul produce doar un efect contabil și operațional sau dacă modifică în mod real poziția juridică a debitorului.
Pentru consumator, esențial este să știe cine este noul creditor, în baza cărui act a fost transferată creanța și ce efecte produce cesiunea asupra drepturilor pe care le avea în relația inițială cu banca.
Ce înseamnă cesiunea unei creanțe
Prin cesiune, creditorul inițial transferă unei alte persoane dreptul de a solicita plata unei creanțe.
În cazul unui contract de credit, obiectul transferului este dreptul de a încasa sumele datorate de debitor potrivit contractului.
Faptul că se schimbă creditorul nu înseamnă însă că toate celelalte aspecte ale raportului juridic trebuie considerate automat lipsite de importanță.
Din perspectiva debitorului, contează dacă noul creditor poate invoca aceleași drepturi, în aceleași condiții, și dacă obligațiile contractuale inițiale rămân supuse acelorași limite juridice.
Posibilitatea contestării cesiunii în justiție
Clientii care se trezesc ca sunt „vanduti” catre recuperatori pot invoca in justitie nulitatea actiunii.
Această formulare pune în centrul discuției posibilitatea controlului judiciar asupra operațiunii.
Atunci când debitorul consideră că transferul creanței i-a afectat drepturile sau că operațiunea nu respectă cadrul legal aplicabil, acesta poate încerca să supună cesiunea analizei unei instanțe.
O asemenea acțiune presupune însă examinarea concretă a contractului, a actului de cesiune și a raportului dintre creditorul inițial, noul creditor și debitor.
Nu orice cesiune produce automat aceleași consecințe juridice, iar analiza trebuie făcută în funcție de circumstanțele fiecărui caz.
Cesiunea creditelor neperformante
Creditele neperformante reprezintă, în practică, creanțe pentru care rambursarea nu mai are loc în condițiile inițial stabilite.
În astfel de situații, banca poate prefera să transfere creanța către o societate specializată, în loc să continue direct procedurile de recuperare.
Din punct de vedere economic, operațiunea poate permite instituției de credit să își curețe portofoliul și să își reducă expunerea.
Din punct de vedere juridic, însă, trebuie analizat dacă acest transfer afectează statutul și protecția debitorului.
Cesiunea creditelor neperformante și contractele de retail
Cesiunea creditelor neperformante poate fi considerata ilegala mai ales in cazul contractelor de credit de retail, in care debitorul este un consumator in raporturile cu banca, calitate pe care si-o pierde in raporturile cu colectorul de creante.
Această observație aduce în discuție una dintre cele mai importante probleme ale raportului dintre bancă și client: calitatea de consumator.
Contractele de credit de retail sunt, de regulă, contracte încheiate între un profesionist și o persoană fizică ce utilizează produsul financiar în scopuri personale.
În acest raport, legislația de protecție a consumatorului poate introduce reguli suplimentare față de dreptul comun al contractelor.
Tocmai de aceea, schimbarea creditorului poate ridica întrebarea dacă debitorul beneficiază în continuare de toate instrumentele juridice pe care le avea împotriva băncii.
Calitatea de consumator după cesiunea creanței
Pentru debitor, problema nu se reduce la simplul fapt că trebuie să plătească unei alte entități.
Mai important este dacă schimbarea creditorului modifică nivelul de protecție juridică de care beneficiază.
Dacă un contract a fost încheiat inițial în cadrul unei relații dintre profesionist și consumator, pot apărea dispute privind măsura în care această natură a raportului se păstrează și după transferul creanței.
În această zonă se întâlnesc regulile privind cesiunea creanțelor cu cele privind protecția consumatorului.
Protecția consumatorului și clauzele abuzive
De aici concluzia ca normele de protectie a consumatorului contra clauzelor abuzive, spre exemplu, sunt eliminate de la aplicare, fara voia consumatorului.
Aceasta este una dintre cele mai importante consecințe semnalate în articol.
Clauzele abuzive pot privi costuri, comisioane, dobânzi, penalități sau alte mecanisme contractuale care creează un dezechilibru între profesionist și consumator.
Dacă o creanță este transferată, apare întrebarea dacă debitorul mai poate invoca aceleași apărări în raport cu noul creditor.
Pentru consumator, răspunsul este esențial deoarece cesiunea nu ar trebui să transforme automat o obligație contestabilă într-una imposibil de contestat doar prin schimbarea persoanei creditorului.
Ce trebuie verificat de debitor
Atunci când o persoană află că datoria sa a fost cesionată, primul pas este identificarea documentelor relevante.
Trebuie clarificat cine este noul creditor, ce creanță a fost transferată, ce sumă este solicitată și în baza cărui contract.
De asemenea, este important de verificat dacă suma cerută corespunde obligațiilor inițiale și dacă au fost adăugate costuri, penalități sau alte componente.
O simplă notificare de plată nu înlocuiește analiza raportului juridic care a generat creanța.
Drepturile debitorului nu dispar prin simpla schimbare a creditorului
În principiu, transferul unei creanțe nu înseamnă că istoricul contractului dispare.
Debitorul poate avea obiecții privind modul de calcul al datoriei, anumite clauze contractuale sau executarea obligațiilor de către creditorul inițial.
Aceste elemente pot rămâne relevante chiar dacă creanța a ajuns în portofoliul unei societăți de recuperare.
Din acest motiv, pentru persoanele aflate într-un astfel de raport este importantă păstrarea contractului inițial, a actelor adiționale, a extraselor de cont, notificărilor și tuturor documentelor primite ulterior.
Cesiunea și dezechilibrul dintre creditor și debitor
Societățile de recuperare funcționează tocmai pentru colectarea creanțelor, iar raportul cu debitorul poate deveni mai intens decât cel avut anterior cu banca.
Debitorul poate primi notificări, solicitări de plată sau propuneri de restructurare.
Într-o asemenea situație, informația juridică devine importantă tocmai pentru a distinge între ceea ce este efectiv datorat și ceea ce este doar solicitat.
Faptul că o societate afirmă existența unei datorii nu înseamnă că debitorul pierde dreptul de a verifica baza, cuantumul și condițiile în care aceasta este cerută.
Rolul instanței în conflictele privind cesiunea
Atunci când părțile nu ajung la un acord, instanța poate deveni locul în care sunt analizate legalitatea operațiunii și efectele sale.
Pot fi puse în discuție contractul inițial, cesiunea, notificarea debitorului, cuantumul datoriei și eventualele apărări pe care consumatorul le invocă.
În acest sens, controlul judiciar are rolul de a verifica dacă schimbarea creditorului a fost realizată cu respectarea normelor aplicabile și dacă drepturile debitorului au fost păstrate.
Cesiunea creanțelor și protecția consumatorului
Tema este relevantă dincolo de un caz individual.
Transferarea în masă a creditelor neperformante poate afecta un număr mare de persoane și poate crea practici standardizate în relația dintre recuperatori și debitori.
De aceea, discuția despre cesiune nu este doar una tehnică.
Ea privește și limitele în care un profesionist poate transfera unei alte entități un raport economic fără ca persoana fizică aflată la celălalt capăt al contractului să își piardă protecția juridică.
Continuarea materialului
Materialul continuă astfel analiza raportului dintre bănci, societățile de recuperare și consumatori, într-o zonă în care cesiunea creanțelor, clauzele contractuale și drepturile debitorului se intersectează direct.
Restul materialului pe conso.ro
Articol scris de Piperea & Asociații, iar pentru noutați ne găsiți și pe social media.