Criza economică din România: avertismente pentru 2010
În perioade de criză economică, problemele din sistemul bancar, creșterea numărului de credite neperformante și scăderea activității economice se pot alimenta reciproc.
Atunci când populația și companiile întâmpină dificultăți în plata datoriilor, băncile sunt obligate să gestioneze pierderi mai mari, iar accesul la creditare poate deveni mai dificil. La rândul său, reducerea creditării poate afecta consumul, investițiile și capacitatea companiilor de a-și continua activitatea.
Articolul surprinde temerile și estimările formulate la începutul anului 2010, într-un context în care efectele crizei financiare internaționale continuau să fie resimțite puternic și în economia românească.
„Apocalipsa” economică și lipsa măsurilor anti-criză
”Apocalipsa” dupa expertul Piperea: Daca nu se iau masuri urgente, economia explodeaza in februarie
Formularea dramatică sintetizează îngrijorarea legată de acumularea simultană a mai multor probleme economice: dificultățile debitorilor, presiunea asupra băncilor, creșterea șomajului și reducerea activității economice.
Într-o asemenea situație, riscul nu este reprezentat doar de o singură instituție sau de un singur sector, ci de posibilitatea ca dificultățile să se transmită dintr-o zonă a economiei în alta.
Dacă persoanele fizice nu își mai pot achita creditele, băncile acumulează creanțe neperformante. Dacă firmele nu mai au acces la finanțare, acestea pot reduce investițiile, activitatea și numărul de angajați. Iar reducerea veniturilor populației poate genera, la rândul său, noi dificultăți de plată.
Riscul falimentului bancar și al colapsului economic
Bancile ar putea intra in faliment sau se vor retrage din Romania, economia va intra in colaps, iar somajul si inflatia vor atinge cote fara precedent.
Riscul descris aici privește legătura dintre sistemul financiar și economia reală.
Băncile nu funcționează separat de restul economiei. Ele finanțează locuințe, investiții, activitatea companiilor și consumul populației. Atunci când sistemul bancar își reduce semnificativ capacitatea de finanțare, efectele pot ajunge rapid la companii și la persoane fizice.
În același timp, o deteriorare puternică a economiei poate afecta la rândul său sistemul bancar, deoarece tot mai mulți debitori pot întâmpina dificultăți în respectarea obligațiilor contractuale.
Estimările lui Gheorghe Piperea pentru anul 2010
Sunt estimarile pentru 2010 ale expertului Gheorghe Piperea, considerat ”parintele” legislatiei insolventei in Romania.
Perspectiva exprimată este strâns legată de domeniul insolvenței, în care dificultatea de plată a unui debitor este analizată nu doar ca o problemă individuală, ci și prin efectele sale asupra creditorilor, angajaților și partenerilor de afaceri.
Atunci când numărul societăților sau persoanelor care nu își mai pot achita datoriile crește într-un interval scurt, efectele pot deveni sistemice.
O companie care intră în dificultate poate avea la rândul său furnizori neplătiți, creditori bancari, salariați și obligații fiscale. De aceea, insolvența unei entități poate produce consecințe în lanț.
Creditele neperformante și presiunea asupra sistemului bancar
Una dintre problemele majore ale unei crize economice este creșterea creditelor care nu mai sunt rambursate conform contractelor.
În perioada de expansiune economică, atât persoanele fizice, cât și societățile pot contracta datorii pornind de la estimări optimiste privind veniturile viitoare.
Dacă economia se contractă, veniturile scad sau locurile de muncă dispar, capacitatea de rambursare se poate modifica radical.
În aceste condiții, ceea ce inițial părea un credit sustenabil poate deveni o datorie dificil sau imposibil de gestionat.
Peste un milion de debitori și riscul executărilor silite
El avertizeaza ca ”apocalipsa”’ ar putea veni in februarie, atunci cand bancile vor incepe sa execute silit peste 1 milion de rau-platnici.
Executarea silită reprezintă unul dintre mecanismele prin care creditorul încearcă să își recupereze creanța atunci când debitorul nu își mai îndeplinește obligațiile.
La nivel individual, o asemenea procedură poate afecta locuințe, venituri, conturi sau alte bunuri.
La nivel economic, dacă un număr foarte mare de persoane ajunge simultan într-o asemenea situație, pot apărea efecte mai largi asupra consumului, pieței imobiliare și capacității populației de a participa la economie.
Executarea silită nu rezolvă întotdeauna problema economică
Din perspectiva creditorului, executarea poate părea soluția firească pentru recuperarea datoriei.
Problema apare atunci când valoarea bunurilor executate este mai mică decât creanța sau când piața este deja saturată de bunuri scoase la vânzare.
Într-o perioadă de scădere economică, vânzarea rapidă a unui număr mare de proprietăți poate conduce la prețuri mai mici, ceea ce poate reduce și valoarea recuperată de creditor.
Astfel, ceea ce juridic pare o soluție directă poate avea rezultate economice mult mai complicate.
Restructurarea datoriilor ca alternativă
Într-un context de criză, restructurarea unei datorii poate deveni o alternativă la executare.
Aceasta poate presupune modificarea termenelor de plată, reeșalonarea ratelor sau identificarea unei formule prin care debitorul să poată continua plata obligațiilor într-un ritm compatibil cu veniturile sale.
Pentru creditor, o astfel de soluție poate avea sens atunci când perspectiva recuperării prin executare este mai redusă decât perspectiva unei rambursări graduale.
În acest fel, interesul creditorului și cel al debitorului pot ajunge să coincidă: menținerea debitorului într-o situație în care poate continua să plătească.
Bancile si-au ascuns pierderile pana acum, sperand ca va trece criza. Cand vor trage linie, vor simti pe pielea lor fiorii reci ai falimentului.
Afirmația exprimă ideea că amânarea recunoașterii unor pierderi nu elimină problema economică aflată în spatele acestora.
Dacă un credit nu mai poate fi rambursat în condițiile inițiale, banca trebuie la un moment dat să reflecte acest risc în propriile situații financiare.
Cu cât numărul creditelor problematice este mai mare, cu atât presiunea asupra instituției financiare poate crește.
Pierderile bancare și efectul asupra creditării
Atunci când o bancă trebuie să gestioneze un volum important de credite neperformante, aceasta poate deveni mai prudentă în acordarea de noi finanțări.
Această prudență este explicabilă din perspectiva instituției, dar poate avea consecințe asupra economiei.
Companiile pot găsi mai greu finanțare pentru investiții sau capital de lucru, iar persoanele fizice pot avea acces mai dificil la credite pentru locuințe sau consum.
Astfel, criza financiară poate alimenta criza economică, iar criza economică poate produce noi probleme pentru sistemul financiar.
Efectul asupra companiilor și locurilor de muncă
Reducerea creditării poate afecta în special întreprinderile care depind de finanțare pentru a-și continua activitatea.
O companie poate fi profitabilă pe termen lung, dar să întâmpine dificultăți temporare de lichiditate.
Dacă nu poate obține finanțare sau restructura datoriile existente, problema de lichiditate se poate transforma într-o problemă de insolvență.
Consecințele nu se limitează la acționari. Pot fi afectați angajații, furnizorii, creditorii și bugetul public.
Șomajul și reducerea consumului
Creșterea șomajului reprezintă una dintre cele mai vizibile consecințe ale unei recesiuni.
O persoană care își pierde locul de muncă își reduce consumul și poate întâmpina dificultăți în plata ratelor.
Dacă acest fenomen se manifestă la scară largă, consumul intern poate scădea, ceea ce afectează la rândul său companiile.
Acestea pot reacționa prin reducerea costurilor și a numărului de angajați, amplificând cercul economic negativ.
De ce sunt importante măsurile anti-criză
Într-o perioadă de recesiune, politicile economice trebuie să urmărească evitarea transformării unor dificultăți temporare într-o criză structurală.
Mecanismele de restructurare a datoriilor, prevenirea insolvenței, menținerea accesului la finanțare și protejarea activităților economice viabile pot deveni importante pentru limitarea efectelor în lanț.
Problema nu este doar salvarea unui anumit debitor sau creditor, ci menținerea funcționării circuitului economic.
Insolvența ca instrument de restructurare
Insolvența nu trebuie privită exclusiv ca echivalent al falimentului.
În anumite situații, aceasta poate reprezenta un mecanism prin care o companie își restructurează activitatea și încearcă să își continue afacerea.
Cu cât dificultățile sunt identificate mai devreme, cu atât pot exista mai multe opțiuni pentru negocierea cu creditorii și pentru reorganizare.
În schimb, dacă intervenția are loc foarte târziu, atunci când compania nu mai dispune de lichidități, active sau perspective comerciale, posibilitățile de redresare sunt mult mai reduse.
Criza bancară și economia reală
Articolul pune în evidență o relație esențială: problemele băncilor și problemele economiei reale nu pot fi separate complet.
Datoriile populației și companiilor reprezintă active pentru instituțiile de credit. Dacă aceste datorii nu mai sunt plătite, problema debitorilor devine și problema creditorilor.
De aceea, într-o criză profundă, soluțiile trebuie să ia în calcul ambele părți ale raportului.
O politică bazată exclusiv pe executarea rapidă a debitorilor poate recupera anumite creanțe, dar poate accentua dificultățile economice dacă fenomenul se produce la scară foarte mare.
Necesitatea unor soluții înainte de apariția falimentului
Prevenția poate fi mai eficientă decât intervenția după ce dificultățile au devenit ireversibile.
Negocierea dintre debitor și creditor, restructurarea obligațiilor și identificarea unor soluții de redresare pot limita pierderile ambelor părți.
Această logică se regăsește și în mecanismele juridice de prevenire a insolvenței, care urmăresc păstrarea activităților economice viabile înainte ca situația să ajungă la faliment.
Continuarea articolului
Materialul integral continua analiza riscurilor economice anticipate pentru anul 2010 și a efectelor pe care dificultățile debitorilor și ale sistemului bancar le-ar putea produce asupra economiei românești.
Restul acestui articol, AICI.
Articol scris de Piperea & Asociații, iar pentru noutați ne găsiți și pe social media.