Campania electorală pe Facebook
E tare acest facebook! Vad ca deja a inceput campania electorala, inainte de a incepe legal. Campania, zic.
Și tocmai aici apare prima nedumerire. Dacă o campanie electorală are reguli, perioade și limite clare, atunci ce facem cu mesajele politice care ajung la alegători înainte ca această campanie să înceapă oficial? Se schimbă natura mesajului doar pentru că apare pe o rețea de socializare și nu pe un afiș, într-un ziar sau într-un spot electoral?
Internetul pare să creeze impresia că totul este permis, că regulile clasice nu mai funcționează și că, dacă mesajul apare într-un colț de pagină, sub forma unui simplu îndemn de a da „like”, nu mai este vorba despre campanie.
Numai că mesajul rămâne același: un politician îți este prezentat, imaginea lui este promovată, iar utilizatorului i se cere să își manifeste public simpatia față de acesta.
Mesajele sponsorizate din pagina utilizatorului
In dreapta imaginii, jos, imi apar trei chestii „sponsorizate” care suna cam asa : daca iti place ce fac … Prigoana, Piedone, Negoita, da un like.
Aparent, este ceva nevinovat. Un „like”. Un click. Un gest făcut aproape mecanic.
Dar, dincolo de forma simplă, întrebarea este dacă nu asistăm totuși la o formă de promovare politică foarte eficientă tocmai pentru că nu seamănă cu publicitatea electorală clasică.
Nu ni se cere să votăm. Nu ni se spune direct „alege-l pe X”. Ni se cere doar să spunem că ne place ceea ce face. Dar, într-o perioadă preelectorală, distanța dintre „îmi place ce face” și „îl susțin” poate deveni foarte mică.
Mai ales atunci când mesajul este repetat și apare în spațiul pe care utilizatorul îl consideră personal.
Dar dacă utilizatorul vrea să dea „unlike”?
Dar daca vreau sa dau unlike, caci mie nu imi place ce fac domnii respectivi?
Aici apare partea amuzantă, dar și problema de fond.
Platforma îmi oferă opțiunea de a-mi manifesta simpatia. Dar dacă nu sunt de acord? Dacă nu vreau să susțin acel politician? Dacă simplul fapt că mesajul îmi apare permanent pe pagină mă deranjează?
Nu imi place nici ce face Oparescu.
Si nu imi place nici ce face facebook.
Până la urmă, într-un spațiu care se numește „social”, utilizatorul ar trebui să aibă măcar impresia că poate decide ce vrea să vadă și cu cine vrea să interacționeze.
Altfel, socializarea riscă să se transforme foarte repede în publicitate, iar pagina personală într-un panou pe care diferiți candidați își lipesc afișele virtuale.
Cine sponsorizează publicitatea electorală?
De ce imi paraziteaza pagina?
Si ce inseamna „sponsorizat”?
Cuvântul acesta este poate chiar mai interesant decât reclama în sine.
„Sponsorizat” înseamnă că cineva a plătit pentru ca mesajul respectiv să ajungă acolo. Dar cine? Candidatul? Echipa lui? Partidul? Un susținător? O companie? Altă persoană?
Și, mai ales, utilizatorul are dreptul să știe cine a plătit?
Adica, pozitia respectiva, care probabil sare in ochi oricaruia dintre cei 3 mil de utilizatori romani de facebook, e platita sau sponzorizata de cineva?
Dacă răspunsul este da, atunci nu mai vorbim doar despre o simplă conversație între utilizatori.
Vorbim despre un mesaj cumpărat, poziționat strategic și trimis către un public foarte mare. Iar când acel mesaj promovează persoane implicate într-o competiție electorală, întrebările despre transparență devin inevitabile.
Facebook, spațiu social sau spațiu publicitar?
Poate că aceasta este, de fapt, una dintre contradicțiile facebook.
Intrăm acolo pentru prieteni, fotografii, discuții, glume, informații și conversații. Dar, pe lângă toate acestea, ne întâlnim și cu mesaje pe care nu le-am cerut.
Unele comerciale. Altele politice.
Iar granița dintre ceea ce alegem noi să vedem și ceea ce ni se pune în față devine din ce în ce mai greu de observat.
Când publicitatea este foarte evidentă, știm măcar că este reclamă. Când însă vine sub forma unei invitații aparent inocente — „dacă îți place ce face X, dă un like” — lucrurile devin ceva mai subtile.
Un „like” poate fi și un mesaj politic
Și atunci merită pusă o altă întrebare: cât de nevinovat mai este acel „like”?
Pentru utilizator este un click.
Pentru politician poate fi validare.
Pentru cei care văd ulterior acel „like”, poate deveni impresia că persoana respectivă este populară, apreciată, susținută.
Iar toate aceste mici gesturi, adunate, construiesc imagine.
Exact ceea ce face, în definitiv, orice campanie electorală.
Publicitate electorală, legalitate și etică
Pai, nu e legal si nu e etic, oameni buni!
Și poate că tocmai aici este problema pe care ar trebui să o discutăm înainte ca rețelele sociale să devină pur și simplu noul panou electoral al orașului.
Nu dacă politicienii au voie să folosească facebook. Evident că îl vor folosi.
Ci în ce condiții o fac, cine plătește mesajele, când începe efectiv promovarea electorală și cât de transparent trebuie să fie tot acest mecanism.
Pentru că internetul este nou.
Alegerile sunt vechi.
Dar regulile jocului ar trebui să rămână reguli, indiferent dacă afișul este lipit pe un stâlp sau apare în dreapta paginii de facebook.
Articol scris de Piperea & Asociații, iar pentru noutați ne găsiți și pe social media.