Falimentul cluburilor și cultelor religioase e posibil
Activitățile economice ale asociațiilor și cluburilor sportive
O categorie de persoane juridice de drept privat care desfășoară și activități economice, prezente din ce în ce mai mult în mediul de afaceri, sunt asociațiile și cluburile sportive. Acestea încasează drepturi de televizare, sume provenite din sponsorizări, premii competiționale, sume provenite din transferurile de jucători, din materiale promoționale etc., încasări care ajung uneori la valori exorbitante. În fotbal, spre exemplu, industria respectivă a devenit atât de profitabilă, încât unele cluburi de fotbal au devenit societăți cotate la bursă, capitalizările lor bursiere ajungând să depășească pragul de 1 mld. Euro. În afară de valorile în sine vehiculate în industria sporturilor, în general, și a fotbalului, în special, capitalul de imagine este uriaș, unii actori în aceste spectacole ajungând foarte bogați datorită acestora, alții implicându-se în politică direct din poziția de președinți sau “proprietari” de club (un fost prim-ministru al Italiei este și președinte de club de fotbal), iar alții descoperindu-și din mers veleități politice (un “proprietar” de club este președinte de partid în România). Este evident că suntem în prezența unei adevărate industrii, activitatea sportivă devenind doar pretextul pe care s-au pus temeliile acestei industrii. Este clar, deci, de ce consider că procedura insolvenței trebuie să li se aplice și asociațiilor și cluburilor sportive.
Cultele religioase și implicarea în afaceri
În fine, trecând într-un alt registru, comerțul și afacerile nu mai sunt atât de repudiate de biserici și instituții de cult sau religioase. Dacă, în evul mediu, au trebuit inventate societățile în comandită, pentru ca clericii să evite interdicțiile dreptului canonic de a se implica în activități comerciale, în prezent, chiar eparhiile sau alte instituții de cult sunt implicate în afaceri. Și nu este vorba de necesarul comerț cu obiecte de cult sau straie bisericești, ci de afaceri în toată regula. Patriarhia română deține mai multe hoteluri și locuri de odihnă și tratament, o rețea națională de radio, mai multe televiziuni, mari suprafețe de păduri și terenuri agricole sau viticole etc. Patriarhia română, însă, nu este singulară în aceste afaceri. Pentru necesitățile misionarismului, mai toate cultele fac afaceri. Și nici nu este vorba de o invenție românească. Biserica catolică, în special cea din Franța, s-a ales cu marile sale catedrale pentru că a știut să tranzacționeze bine indulgențe, atât de bine încât a făcut posibilă schisma protestantă a lui Marin Luther. Așadar, nu cred că ar fi surprinzător dacă, pe viitor, am vedea o eparhie sau un cult religios în faliment.
Condițiile aplicării procedurii insolvenței persoanelor juridice de drept privat

Căci Legea insolvenței se aplică, în mod obișnuit, comercianților (persoane fizice, societăți comerciale, grupuri de interes economic), dar și societăților agricole, precum și oricăror alte persoane juridice de drept privat care desfășoară și activități economice. O entitate, alta decât comerciantul, poate fi supusă procedurii insolvenței, dacă îndeplinește următoarele trei condiții :
- este o persoană juridică; sunt excluse din această sferă de aplicabilitate a legii persoanele fizice, chiar și cele care desfășoară o activitate economică sub formă de întreprindere care nu au dobândit, totuși, calitatea de comerciant; de precizat că legea română stabilește o serie de măsuri și sancțiuni pentru evitarea riscului de supraîndatorare a persoanelor fizice, simpli particulari, adică măsuri de prevenție a insolvenței acestora, fără a reglementa, cel puțin pentru moment, o procedură de insolvență a simplilor particulari;
- este o persoană juridică de drept privat; sunt excluse din această sferă de aplicabilitate a legii persoanele juridice de drept public; germeni ai unei proceduri de insolvență aplicabilă instituțiilor publice există, totuși, în Legea finanțelor publice locale;
- persoana juridică de drept privat în cauză exercită și activități economice; o persoană juridică de drept privat care se limitează la exercițiul activității prevăzute ca scop statutar al activității sale, fără a exercita și activități economice, nu este supsă procedurii insolvenței; este, totuși, supusă procedurii insolvenței, acea persoană juridică de drept privat care, cu încălcarea principiului specialității capacității de folosință, exercită numai activități economice, dezinteresându-se, spre exemplu, de scopurile filantropice propuse ca scop statutar de activitate.
Articol scris de Piperea & Asociații, iar pentru noutați ne găsiți și pe social media.
