Când o celulă se oprește din mișcare
Daca toate celulele sunt in miscare, organismul este sanatos si energic; daca insa o celula se opreste din miscarea ei perpetua, ea transmite aceasta stare celorlalte celule din jur si, in lant, tesutului si, in final, organismului; intervine boala si, ulterior, decesul (failure).
Oxigenul care repune organismul în mișcare
Cu un pic de oxigen, celula isi reia miscarea; vecinele sale se vor revolta, vor protesta : cum, dar parca trebuia sa ne cufundam in letargie, sa vegetam, sa stam comode si sa nu ne consumam energia?
Dar celula noastra are energie, are entuziasm, si-a recapatat pofta de viata, alearga, respira, atrage ca intr-un turbion toate celulele initial spectatoare; in scurt timp, „toata lumea” uita de stagnare; organismul se pune in miscare si redevine sanatos.
Sindromul celulei stagnante în societate și economie
Oricit de curios ar parea, acest sindrom e perceptibil si in societate si, in mod indirect, in economie.
Daca un individ isi pierde suflul, el se opreste; inconstient, el transmite informatia si vecinilor, care capata tendinta de a se opri si care sfirsesc si ei prin a se opri; increderea, oxigenul necesar respiratiei sociale, se evapora; organismul social se gripeaza si, rind pe rind, tesuturile (afacerile, inclusiv cele bancare) mor, dind faliment (failure).
Perioada 2005-2008 și economia bazată pe consum
In 2005-2008, oamenii nostri se miscau, consumau, inhalau oxigen. Pe credit, e adevarat.
Dar miscarea lor (cam haotica) facea economia sa mearga – bancile faceau profituri uriase, bunurile de consum si materialele de constructie erau in topul vinzarilor, bugetul era alimentat chiar in exces cu tva-ul rezultat din consum.
Criza și oprirea celulelor economiei
Dar a intervenit criza si celula nr unu nu s-a mai miscat. A urmat celula nr 2 si tot asa pina la celula nr 850 de mii.
Restul celulelor au fost supuse unei continui reduceri a ratiei de oxigen – costurile creditului au fost majorate si cu 35%, daca nu cu mai mult, prin utilizarea in exces a unor clauze abuzive care erau ascunse ca niste bombe cu ceas in contracte.
Băncile și consumul de „oxigen”
Aerul, si asa redus, incepuse sa fie consumat in exces de banci, tesuturi ridicate de organism la rangul de privilegiati prea mari pentru a fi lasati sa esueze – too big to let fail.
Organismul a decis sa sacrifice celulele multe, mici, aparent insignifiante, dar care s-au oprit, din lipsa de oxigen si care, in acest fel, au dat organismului febra.
Procesele colective împotriva băncilor
O parte, mica, insignifianta, a acestor celule au decis insa ca vor sa scoata capul din punga de plastic ce le sufoca.
Au dat bancile in judecata, cerind oxigenul care li se furase. Au oprit ceasul bombei. Au reinceput sa respire in voie.
Sa plateasca datoria reala, convenita. Mai putin cu 35% decit cea artificial majorata de bancile mari consumatoare de oxigen.
Revenirea la viață a organismului economic
Si au reinceput sa isi urmeze interesele, familia, pasiunile. Si sa transmita celorlate celule informatia ca e voie sa ne miscam din nou.
Sa ne revenim si sa facem organismul sa functioneze.
Si li s-a spus : reclamantii din procesele colective contra bancilor.
Nevoia de oxigen
Asa ca scoateti capul la aer, luati o gura de oxigen. E voie. E timpul.
Articol scris de Piperea & Asociații, iar pentru noutați ne găsiți și pe social media.