Clipa înfricoșată a venit pentru ”nea Ion” în 16 februarie 2016 înainte de a mai vedea zorii acelei zile. Acum el a devenit o amintire vie și frumoasă pentru că tatăl meu a fost un om mare la propriu și la figurat. Mai ales la figurat.
Nea Ion s-a născut sărac lipit pământului, dar a reușit să-și croiască propriul destin cu mistria în mână, neavând alte mijloace decât munca onestă, o inteligență nativă, o constituție robustă, spirit de sacrificiu și, desigur, mult simț al umorului.
Bunul Dumnezeu i-a făcut, totuși, cel mai frumos dar: o soție extraordinară, de o loialitate incredibilă, și trei copii care l-au prețuit și l-au iubit nespus.
În ciuda tuturor lipsurilor îndurate, au avut mereu un cămin fericit.
Un om care nu a reușit să termine decât 8 (opt) clase – pentru că părinții lui ”nu l-au putut ține în școală” – și-a luat revanșa prin educația oferită copiilor săi și prin trimiterea lor la ”cele mai bune școli”.
Și-a lăsat amprenta inconfundabilă asupra a nenumărați urmași spirituali (copii, nepoți, prieteni), în amintirea cărora va trăi mereu și care-i vor perpetua întreaga colecție a vorbelor sale de duh încărcate cu un umor debordant.
De acum încolo, viața noastră se va raporta la un reper solemn: înainte sau după moartea lui nea Ion …
Este uimitor să constați că o astfel de viață tumultuoasă, cu toate amărăciunile și bucuriile ei, poate fi rezumată în câteva cuvinte…
Îi mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru privilegiul de a fi avut un asemenea tată și-L rog din toate puterile mele să-l aibă în paza Lui.
La despărțirea de el, îl rog pe tăicuțul meu scump să mă ierte dacă i-am greșit vreodată; eu nu am ce să-i iert lui pentru că a fost un TATĂ la superlativ.
Îl voi purta mereu în gene, pentru că așa a făcut Dumnezeu să fie. Îl voi purta mereu în minte și în suflet, pentru că așa a făcut nea Ion să fie.

Dumnezeu să-l ierte și să-l aibă în paza Lui!