Agitația la shopping din zilele Paștilor, festinul îmbuibării cu bucate tradiționale și asezonarea cu alcool mai mult sau mai puțin rafinat, precum și cu urări de sănătate, fericire și prosperitate mă determină să asociez aceste eveniment cu o ”orgie funebră”, o memorabilă expresie a lui Mark Twain.

Învierea Domnului este subsecventă unui sacrificiu cutremurător al Fiului lui Dumnezeu pentru răscumpărarea păcatelor noastre și reprezintă o biruință asupra Morții, o promisiune de mântuire.

Învierea Domnului reprezintă speranța în mântuire și în veșnicie, speranța în reîntâlnirea cu ființele iubite, speranța într-un scop al existenței care să depășească nimicniciile și mizeriile acestei trecătoare vieți.

Iisus Hristos și Învierea Lui reprezintă Speranța noastră.

Cea mai mare sărbătoare a creștinătății nu ar trebui întâmpinată cu superstiții, fast, opulență, nu ar trebui să fie un pretext pentru chiolhanuri pantagruelice, ci ar trebui să fie un prilej de introspecție pentru fiecare dintre noi.

Învierea Domnului ar trebui să fie celebrată solemn, decent, așa cum se cuvine cu un eveniment care a schimbat profund istoria lumii.

Am transformat marile evenimente ale creștinătății în concepte irezistibile de marketing, care ne obligă să facem cadouri în exces și să consumăm necumpătat (vine Moșu’, vine Iepurașu’), dar am pierdut semnificația reală și simbolistica acestor sărbători.

Ne agităm, consumăm și trimitem urări de prosperitate la ghiotură către toate contactele din telefon și uităm astfel să ”trăim” așa cum se cuvine momente înălțătoare.

Un aspect cu totul aparte în acest peisaj îl constituie faptul că unii proclamați atei nu au nicio reticență să beneficieze de zilele libere pe criterii religioase și să petreacă mai abitir decât credincioșii pe care-i acuză în restul zilelor de ipocrizie și fariseism …

Desigur, trebuie să apreciem faptul că o persoană se gândește la noi și ne trimite mesaje cu urări de bine, dar expedierea unor mesaje referitoare la bunăstare în niște zile încărcate cu atât de multe semnificații solemne (Vinerea Mare, Învierea Domnului) reprezintă, în viziunea mea, o impietate.

În ceea ce mă privește, cea mai frumoasă ”urare” nu poate fi decât mărturia/mărturisirea despre Învierea Domnului:

Hristos a înviat!

PS: Poza de o expresivitate rar întâlnită utilizată în cuprinsul acestui material provine de pe Autobaza 2.0 (nu am reținut autorul) și ilustrează perfect expresia ”orgie funebră”.

De asemenea, poza respectivă ilustrează și gradul de ignoranță în privința semnificațiilor sărbătorilor religioase: autorul a postat această poză în ziua de Crăciun, având, probabil, impresia că Răstignirea și Învierea au loc în preajma Crăciunului.

[1] Mark Twain, ”Aventurile lui Huckleberry Finn”.