„- Dumneavoastră nu sunteți Dostoievski, zise cetățeana pe care Koroviev căuta s-o zăpăcească.- Cine știe, cine știe? obiectă Koroviev.- Dostoievski a murit, zise femeia, dar nu prea convinsă.- Protestez! s-a aprins deodată Behemot. Dostoievski e nemuritor”.[1]
- Dostoievski și alte chestiuni preliminare
Care e legătura dintre Behemot, Koroviev, Dostoievski și regularizarea cererii de apel? Aceeași legătură dintre normele legale privind regularizarea cererii de apel și aplicarea acestora în practică în unele cazuri. Exact. Niciuna.Ne-am propus să scoatem la iveală în prezentul articol unele cazuri de regularizare inedite, care, cu siguranță, nu pot fi puse ”în capul cinstei” activității onoratelor instanțe de apel.Așa cum arătam încă din 2012 în lucrarea ”Noul Cod de procedură civilă, Note, corelații, explicații”, procedura regularizării este binevenită numai în măsura în care va fi aplicată în practică în mod rezonabil, iar nu într-un scop „pragmatic” de respingere/de anulare a cât mai multor cereri pentru evitarea încărcării „inutile” a rolului instanţei.Scopul materialului de față nu este acela de a satiriza anumite anomalii ale sistemului sau anumite personaje[2], ci este acela de a pune umărul la declararea neconstituționalității procedurii de regularizare. Glumeam. Deocamdată.Încercăm doar să subliniem că procedura regularizării a fost transformată în unele cazuri într-o stavilă de netrecut pentru justițiabili, într-o adevărată trecere printre Scila și Caribda, într-un periplu care riscă să se transforme uneori în epopee cu iz de dramoletă, în care Ghilgameșii și Rolanzii au devenit Escu.Toată această tevatură lasă urme adânci în moralul bieților petenți oropsiți de soartă prin repartizarea dosarului la judecători puși pe hartă (trecem sub tăcere moralul avocaților ca să nu ne bușească plânsul).Din motive lesne de înțeles, vom indica doar instanțele, fără a preciza și dosarele în care ne-au parvenit adresele de regularizare.De asemenea, dacă, în cele ce urmează, veți regăsi ideile concordante ale unor autori de prestigiu, cum ar fi cele ale dlui Gheorghe-Liviu Zidaru[3], don’t shoot the pianist.
- Nodul ”grobian” și interzicerea analogiei
„Stimată doamnă/Stimate domn, în legătură cu dosarul având datele de identificare de mai sus, în calitate de Apelant, vă comunicăm că în termen de 10 zile de la primirea prezentei comunicări, sub sancțiunea anulării cererii, aveți de îndeplinit obligațiile de mai jos:”... După care urmează o listă de obligații pe care justițiabilul trebuie să se grăbească să le îndeplinească, pentru a nu risca să fie ”apostat cu o bâtă care să julească” de antebrațul lung al fărădelegii.Așa arată bulversantele ”adrese” de regularizare ale cererilor de apel care ne-au trezit ... din leneveală, ăăă, interesul.Două sunt chestiunile ce provoacă discuții: 1) sancțiunea nulității și 2) termenul de 10 zile. Sintagma „sub sancțiunea anulării cererii”, ce lasă să se înțeleagă că apelul urmează să fie anulat imediat după scurgerea celor 10 zile, similar anulării cererii de chemare în judecată în camera de consiliu, potrivit art. 200 alin. (4) CPC, este, din punct de vedere legal, o sancțiune născocită. Nici în codul de procedură civilă, nici în Legea nr. 2/2013 (privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă) nu este prevăzută posibilitatea anulării cererii de apel anterior primului termen de judecată, indiferent de lipsurile cererii. Legea nr. 2/2013 nu cuprinde îndeobște cuvintele „nulitate”, „anulare” sau alte derivate din familia de cuvinte a acestora.În plus, aplicarea art. 200 CPC, în speță a alineatelor 3 și 4, nu numai că nu este posibilă, așa cum judicios arăta dl. Gheorghe-Liviu Zidaru[4], dar îndrăznim să afirmăm sub protecția autoratului colectiv (colegul meu e mai coleric din fire …) că este categoric interzisă și ar constitui a gravă abatere a judecătorului.Indicăm, în acest sens, dispozițiile art. 10 Cod Civil, privind interzicerea analogiei: „Legile care derogă de la o dispoziţie generală, care restrâng exerciţiul unor drepturi civile sau care prevăd sancţiuni civile se aplică numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege.” Astfel, chiar dacă potrivit art. 482 CPC, dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă se aplică şi în instanţa de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice, aplicarea sancțiunii nulității, în condițiile prevăzute de art. 200 alin. (4) CPC, ar fi o soluție profund eronată.Din fericire, încă nu am ajuns să cunoaștem și sperăm în mod ușuratic că nu vom cunoaște soluții de anulare a cererii de apel în camera de consiliu, fără citarea apelantului. Altfel, Houston we`ll have a problem![5] Gura lumii revine și arată că, aparent, prezența amenințării „sub sancțiunea anulării cererii” pe adresele de regularizare emise de instanțele de apel este, în realitate, o problemă tehnică, nicidecum o problemă de aplicare greșită a legii.Ca să fie clar, noi am vrut să scriem un material decent și profesionist, dar avem probleme tehnice și iată ce a ieșit …
- Temeiurile regularizării cererii de apel
Pretinsa regularizare a cererii de apel cunoaște în acest moment 2 temeiuri: art. 471 alin. (3) CPC și art. XV alin. (2) din Legea nr. 2/2013.Sintagma ”pretinsa regularizare” este menită să sublinieze că, în cadrul art. 471 CPC, legiuitorul nu utilizează termenul de regularizare, așa cum o face în cadrul art. 200 CPC, cu denumirea marginală „verificarea cererii și regularizarea acesteia”.Nu pretindem că am inventat roata cu ideea expusă mai sus, dar este încă un argument în sensul că aceste două proceduri, respectiv regularizarea cererii de chemare în judecată și ”regularizarea” cererii de apel, sunt diferite și nu ar trebui confundate.Termenul de regularizare se regăsește, într-adevăr, în art. XV alin. (3) din Legea nr. 2/2013, dar, dat fiind caracterul de lege de punere în aplicare, apreciem că termenul a fost utilizat mecanic, fără subtilități doctrinare, nicidecum pentru a institui o procedură distinctă de codul de procedură civilă.Revenind la textele de lege aplicabile, rațiunea coexistenței art. 471 alin. (3) din CPC și a art. XV alin. (2) din Legea nr. 2/2013 este ”necesitatea” de a amâna, în mod nejustificat, aplicarea dispozițiilor conform cărora pregătirea dosarului pentru soluționarea apelului se face la instanța a cărei hotărâre se atacă[6]. Art. 471 alin. (3)CPC: „În cazul în care cererea de apel nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, preşedintele instanţei sau persoana desemnată de acesta care primeşte cererea de apel va stabili lipsurile şi îi va cere apelantului să completeze sau să modifice cererea de îndată, dacă este prezent şi este posibil, ori în scris, dacă apelul a fost trimis prin poştă, fax, poştă electronică sau curier. Completarea sau modificarea cererii se va face înăuntrul termenului de apel. Dacă preşedintele sau persoana desemnată de acesta apreciază că intervalul rămas până la expirarea termenului de apel nu este suficient, va acorda un termen scurt, de cel mult 5 zile de la expirarea termenului de apel, în care să se depună completarea sau modificarea cererii”.Textul de mai sus are în vedere ipoteza în care lipsurile cererii de apel sunt cercetate și stabilite de instanța a cărei hotărâre se atacă, fapt ce rezultă din art. 471 alin. (1) și (8). După cum se observă, obligativitatea complinirii lipsurilor nu este însoțită de sancțiunea anulării cererii.De altfel, nici nu ar putea fi primită o asemenea sancțiune, „nefiind admisibil ca instanța a cărei hotărâre se atacă să anuleze cererea de apel”[7]. Pe de altă parte, art. XV alin. (2)din Legea nr. 2/2013 se referă la situația actuală, cea în care lipsurile cererii sunt constatate de instanța de apel: „În cazul în care cererea de apel nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, completul căruia i s-a repartizat dosarul va stabili lipsurile cererii de apel şi îi va comunica, în scris, apelantului că are obligaţia de a completa sau modifica cererea. Completarea sau modificarea cererii se va face în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării”.3.1. Sancțiunile aplicabile unei cereri de apel informeNici art. XV alin. (2) din Legea nr. 2/2013, nici art. 471 alin. (3) CPC nu instituie o sancțiune specială a nulității cererii de apel, motiv pentru care putem concluziona, fără rezerve, că legiuitorul nu a urmărit niciodată posibilitatea anulării cererii de apel în anticamera instanței. Așadar, sancțiunile pentru o cerere de apel informă rămân a fi cele prevăzute de art. 470 alin. (3) CPC:
- Nulitatea pentru neindicarea hotărârii atacate, pentru lipsa semnăturii, precum și pentru lipsa dovezii achitării taxei de timbru;
- Decăderea pentru neindicarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul și pentru neindicarea probelor invocate în susținerea cererii;
Astfel, sancțiunea nulității cererii de apel poate fi aplicată doar în ipotezele respective, cu mențiunea că dovada achitării taxei de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel, iar lipsa semnăturii poate fi împlinită în condițiile art. 196 alin. (2) CPC.Subliniem faptul că atât sancțiunea nulității, cât și cea a decăderii pot fi aplicate doar de către instanța de apel, în complet de doi judecători, doar la termenul de judecată.Iar dacă lipsa semnăturii sau a dovezii de achitare a taxei de timbru pot fi complinite în condițiile speciale ale art. 470 alin. (3) CPC, indicarea hotărârii atacate se va putea face inclusiv la primul termen de judecată în apel, dacă avem în vedere dispozițiile art. 177 alin. (3) CPC: „Actul de procedură nu va fi anulat dacă până la momentul pronunţării asupra excepţiei de nulitate a dispărut cauza acesteia”. Cu alte cuvinte, în ipoteza unui apel în care nu este indicată hotărârea atacată, apelantul va trebui citat și va putea indica inclusiv la termenul de judecată hotărârea atacată.3.2. De ce 10 zile? De ce nu? Adresele de regularizare din apel îl obligă pe apelant să îndeplinească obligațiile în termen de 10 zile de la comunicare. Termenul nu izvorăște din art. 200 alin. (3) CPC, așa cum se zvonește pe holurile instanțelor, ci din art. XV alin. (2) din Legea nr. 2/2013, „Completarea sau modificarea cererii se va face în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării”. După cum am arătat, nu există vreo sancțiune legală pentru nerespectarea termenului de 10 zile.Mai mult, potrivit ultimei teze a art. 471 alin. (3) CPC, „Completarea sau modificarea cererii se va face înăuntrul termenului de apel. Dacă preşedintele sau persoana desemnată de acesta apreciază că intervalul rămas până la expirarea termenului de apel nu este suficient, va acorda un termen scurt, de cel mult 5 zile de la expirarea termenului de apel, în care să se depună completarea sau modificarea cererii.” Prin urmare, completarea sau modificarea cererii de apel trebuie făcută înăuntrul termenului de apel, altfel devin incidente sancțiunile prevăzute de 470 alin. (3) CPC, ce vor putea fi aplicate însă numai la termenul de judecată.
- Să nu uităm de cazurile inedite
4.1. Curtea de Apel București pune în vedere apelantului X să depună, în termen de 10 zile, sub sancțiunea anulării apelului, motivele de fapt, de drept și dovezile pe care se întemeiază cererea.4.1.1. Pesemne că instanța a omis faptul că sancțiunea specifică pentru nedepunerea motivelor de fapt, de drept sau a dovezilor este decăderea, nicidecum nulitatea cererii. Mai mult, instanța a omis și faptul că „apelul nemotivat și prin care nu se solicită dovezi noi, departe de a fi nul, provoacă o devoluțiune totală, în limitele celor invocate la prima instanță (art. 476 alin. (2) și art. 478 alin. (2) CPC)”[8]. 4.1.2. Trecând peste aceste ”mici” aspecte teoretice, apelantul nostru, într-un exces de diligență, depune niște motivele de fapt și de drept solicitate, dar instanța, la primul termen de judecată, invocă din oficiu (Gotcha!!) tardivitatea motivelor de fapt depuse pentru că, deși au fost depuse în termenul de 10 zile indicat de instanță, motivele au fost depuse peste termenul de apel de 30 de zile pentru exercitarea apelului.Nu trebuie să fim prea duri cu judecătorii respectivi; știm cu toții ce resurse de creativitate ne solicită plictiseala … La fel de adevărat este că noi nu ne putem juca așa frumos cu destinele oamenilor. Singurul aspect pozitiv în exemplul de mai sus este faptul că instanța s-a limitat la condițiile cererii de apel enumerate de art. 470 CPC. Cu alte ocazii, „solicitările” au fost chiar deosebite.4.2. Astfel, într-un alt dosar, Curtea de Apel București i-a solicitat apelantului să indice, în termen de 10 zile, sub sancțiunea anulării cererii, filele din dosarul instanței unde se află contractul părților.Partea plină a paharului nu prea există … De fapt, e bine că nu i-a solicitat un rezumat, un comentariu în care să precizeze ce a vrut autorul să spună sau să interpreteze pe roluri susținerile din apel. Speranțe mai sunt, totuși …4.3. Într-o altă speță, Tribunalul București, ca instanță de apel, i-a pus în vedere apelantului să indice valoarea obiectului cererii de chemare în judecată și modul de calcul, în termen de 10 zile, sub sancțiunea anulării apelului.Or, obiectul apelului îl constituie hotărârea atacată, așa cum rezultă fără echivoc din art. 466 CPC, iar stabilirea obiectului cererii de chemare în judecată este o chestiune ce se ”tranșează” în prima instanță. Ca să fie și mai interesant, cererea de primă instanță nu-i aparținea apelantului, ci acesta fusese ”decât” pârât… 4.3. Nu negăm în niciun caz dreptul judecătorului de a solicita părților explicații orale sau scrise pentru a afla adevărul în cauză sau dreptul judecătorului de a preveni eventuale motive inutile de amânare, dar aceste demersuri se pot face într-o manieră decentă, cu respectarea drepturilor apelantului și fără a se flutura prin fața justițiabilului stupefiat ziarul făcut sul … adică sancțiunea anulării cererii de apel.Altfel spus, posibilitatea anulării cererii de apel pentru lipsa unor alte cerințe decât cele prevăzute de art. 470 CPC, nu ar reprezenta altceva decât o flagrantă încălcare a legalității procesului civil și a dreptului de acces la justiție, care este o componentă a dreptului constituțional și convențional la un proces echitabil [art. 21 alin.(3) din Constituție, art. 6 par.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului].Sigur că, dintr-o temere reverențiară față de instanțe, justițiabilii se vor conforma dispozițiilor instanței (este o necesitate pentru evitarea unor sancțiuni abuzive), dar judecătorul are și el, potrivit art. 7 alin. (2) CPC, îndatorirea de a asigura respectarea dispozițiilor legii privind realizarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părților în proces.În concluzie, înainte era mai bine …[1] Maestrul și Margareta de Mihail Bulgakov.[2] O parodie nu poate fi parodiată.[3]https://www.juridice.ro/293074/unele-aspecte-privind-regularizarea-cererii-de-chemare-in-judecata-si-noua-reglementare-a-taxelor-judiciare-de-timbru-2.html[4]https://www.juridice.ro/293074/unele-aspecte-privind-regularizarea-cererii-de-chemare-in-judecata-si-noua-reglementare-a-taxelor-judiciare-de-timbru-2.html[5]https://en.wiktionary.org/wiki/Houston,_we_have_a_problem[6]https://www.juridice.ro/293074/unele-aspecte-privind-regularizarea-cererii-de-chemare-in-judecata-si-noua-reglementare-a-taxelor-judiciare-de-timbru-2.html[7]https://www.juridice.ro/293074/unele-aspecte-privind-regularizarea-cererii-de-chemare-in-judecata-si-noua-reglementare-a-taxelor-judiciare-de-timbru-2.html[8]https://www.juridice.ro/293074/unele-aspecte-privind-regularizarea-cererii-de-chemare-in-judecata-si-noua-reglementare-a-taxelor-judiciare-de-timbru-2.htmlPetre PipereaPartener, Piperea și AsociațiiAdrian ManoleAvocat, Piperea și Asociații
...