Niste simple cifre? Nu.

Sunt gradele ipocriziei si ale minciunii care ingheata apele in Romania. Cu lefuri diminuate cu 25%, profesorii nu or sa ne mai poata educa noua generatie, iar doctorii nu or sa ne mai poata feri  – sau nu or sa mai vrea sa ne fereasca  – de microbii intraspitalicesti. Profesorii or sa se ocupe de meditatii sau de agricultura si medicii o sa plece si mai vartos in Occident, ca sa lucreze pe salarii decente. Cu pensii si, respectiv, ajutoare de somaj mai mici cu 15%, batranii si saracii nostri or sa moara mai usor.

Nu e mai cool sa cheltuiesti 100 de milioane pentru imaginea tarii, decat sa intretii un astfel de lest? In definitiv, nici nu trebuie sa ne suparam prea tare pe cei care, mai deunazi, ne urau sa traim bine. Pana la urma toata lumea moare. Mai devreme sau mai tirziu (ma rog, la noi se intampla sa fie cam prea devreme). Dupa moarte, toti cei care sunt legati sufleteste se regasesc, acolo, sus, si raman impreuna pentru vesnicie. Depinde doar cu cine ai vrea sa iti petreci vesnicia.

Cel mai mult ii iubesti, in sensul esential al cuvantului, pe aceia cu care ai vrea sa iti petreci vesnicia. Nu sunt aceste cifre o dovada de respect fata de noi, cei ce ne iubim? De ce ne-am supara, deci, pe cel caruia i se spune foame?