In anul 1990, un baietel de un an si jumatate a avut nesansa de a se imbolnavi de gripa si de a se interna pentru tratament in Spitalul Judetean Giurgiu. A fost injectat cu seringi de multipla folosinta. Gripa s-a transformat intr-o afectiune ciudata, care timp de saptamini intregi nu se mai vindeca. A fost transferat in Bucuresti, la Spitalul Grigore Alexandrescu, pentru investigatii. Dupa lungi si chinuitoare analize de singe a fost diagnosticat ca fiind infectat cu virusul HIV, care cauzeaza SIDA. La jumatatea deceniului trecut, s-a descoperit ca, in acea perioada, la acel spital din Giurgiu, au fost infectati cu HIV peste 250 de copii. Responsabilitatea spitalului si a asistentelor sau medicilor care au infectat acei copii cu seringi nesterilizate s-a pierdut in negura vremurilor. Nu se stie citi din acesti copii mai traiesc azi.Nu va puteti imagina groaza si disperarea familiei baietelului la auzul acelui diagnostic. La momentul acela, in Romania se stia ca de SIDA se moare aproape imediat. Un copil de un an si jumatate era, astfel, condamnat la pieire aproape sigura. In Romania anului 1990 se mai stia ca SIDA este boala homosexualilor si a persoanelor care traiesc in promiscuitate sexuala. Familia baietelului este de la tara, unde oamenii nu stiu mai mult de 3000 de cuvinte in limba romana. E usor sa va imaginati cum s-a instalat un alt sentiment, de rusine. Pentru ca nu se putea presupune ca in spitalele romanesti te duci viu si te intorci aproape mort, oamenii s-au gindit ca, poate, cineva din familie a luat aceasta boala “lumeasca” si i-a transmis-o copilului. Ori s-au gindit ca cei din sat vor face imediat aceasta judecata “logica” si ii vor transforma instant in proscrisi. Asa ca, adulti si copii, cei din familia baietelului si-au facut toti analizele. Si au vazut ca niciunul dintre ei nu este infectat.O ruda apropiata a baietelului (caruia ii vom spune, in cele ce urmeaza, Priceputul) si care stia, totusi, mai mult de 3000 de cuvinte in limba romana, s-a apucat sa citeasca mai tot ce se scria despre HIV/SIDA la acea data. Si a aflat ca boala se poate opri in stadiul de infectie HIV, fara sa treaca obligatoriu la faza ireversibila de SIDA, ca aceasta boala nu se poate transmite foarte usor, ci doar prin contact fizic sau doar prin singe (nu si prin alte lichide corporale, cum ar fi saliva), ca virusul moare in 2 minute din momentul in care singele infectat paraseste corpul si multe alte informatii din care a putut trage concluzia ca se poate trai cu acest virus. Si atunci le-a spus : nu va temeti! Baietelul poate trai mult si bine, doar ca trebuie sa mearga periodic la control, sa ia niste medicamente speciale si, cel mai important, sa fie tratat ca un copil absolut normal, pentru a nu fi doborit psihic de sentimentul ca e foarte grav bolnav, ca poate muri oricind si ca poate infecta pe oricine prin simpla atingere. Pentru evitarea excluziunii sociale, nimeni in afara de medicul specialist si membrii familiei nu trebuie sa stie de boala sa. Nici macar cele doua surori ale baietelului de 2 ani jumatate si, respectiv, 6 luni.Cu exceptia unor neplaceri datorate de agravarea efectelor unor boli specifice copilariei, agravare de care s-a facut vinovat virusul, care slabeste imunitatea organismului, copilul s-a dezvoltat normal. A fost la scoala si s-a jucat cu copii de virsta sa fara sa ii puna in pericol in vreun moment. A avut o viata aproape normala. Pina cind, la virsta de 18 ani, a venit momentul ca Priceputul (singurul din familie care a avut curajul sa isi asume acest risc) sa ii spuna de boala sa si sa il avertizeze fata de riscurile, pentru sine si pentru ceilalti, ale vietii de adult. Din modul in care a primit vestea, este clar ca baietelul, devenit déjà adult, stia de boala sa, doar ca nu avea “inima” sa o spuna.Intre timp, Statul roman a constientizat fenomenul infectarii cu HIV (pe care, in buna sa traditie, l-a negat vehement in anii 1990-91) si a inceput sa informeze populatia, precum si sa finanteze preventia si medicatia acestei boli. S-au infiintat centre sau chiar sectii de spitale specializate in preventia si tratamentul HIV/SIDA, cel mai important fiind Spitalul Victor Babes din Bucuresti. S-au implicat in lupta multe ONG-uri. Ironia sortii este ca, in satul natal al baietelului nostru, s-a infiintat cindva in 1995-96, o astfel de sectie la spitalul de boli infectioase din sat, prin implicarea unei fundatii italiene finantata de Andrea d’Amato (un italian caruia, dupa cite se pare, i-a murit de SIDA un copil pe care il adoptase din Romania). Gestul italianului a fost atit de bine primit de politicienii romani incit fostul presedinte Emil Constantinescu a fost in 1997-1998 in vizita de doua ori la acest centru, odata fiind insotit chiar de fostul presedinte al Italiei, Oscar Luigi Scalfaro. Oare cine in Italia sau Romania isi mai aduce aminte de aceste fapte? Sau de copilul lui Andrea D’Amato?Cred ca merita amintit un episod al copilariei acestui baietel. La deschiderea anului scolar, cind incepea clasa a cincea, baietelul a fost silit sa asiste la un eveniment caruia probabil ca de-abia astazi ii poate intelege semnificatia reala. Spitalul din localitate, incercind sa le confere copiilor bolnavi de HIV/SIDA internati acolo (multi dintre ei orfani sau abadonati de parinti, aproape toti analfabeti) o viata cit de cit normala, i-au inscris la scoala si i-au adus la deschiderea anului scolar, imbracati in uniforme si fericiti ca li se acorda atentie si ca merg si ei la scoala, in sfirsit. Au venit insotiti de calugaritele care ii ingrijeau. Parintii copiilor din sat s-au opus cu mare scandal la inscrierea lor la scoala si pur si simplu i-au fortat pe profesori sa-i alunge din scoala, dupa ce ore intregi au amenintat ca, in caz contrar, isi retrag toti copii din scoala si dau foc scolii. Dupa indelungi negocieri, profesorii i-au poftit pe copii, cu tot cu maicile care ii insoteau, sa paraseasca scoala. Nimeni nu mai stie ce s-a intimplat cu acei copii, daca s-au mai inscris vreodata la vreo scoala sau nu, daca mai traiesc sau nu, dar Priceptul stie trei lucruri. Stie ca privirile acelor copii, nedumeriti, speriati dupa atita scandal in care au fost aproape linsati, amariti ca sunt din nou copiii nimanui, pe care nu-i iubeste nimeni, nici macar Dumnezeu, ne acuza pe toti, pentru eternitate, pentru indiferenta, dar mai ales ii acuza pe acei oameni care credeau ca isi protejeaza proprii copii alungindu-i pe semenii lor din scoala. Acele priviri sunt ca o oglinda care ne arata chipul adevarat, nefardat si ne-mascat de ipocrizie. Mai stie Priceputul ca baietelul din povestea noastra, care nu stia inca de boala sa, a zis : Aoleu, neica, ce rai sunt oamenii mari! Poate ca cei mai multi dintre copiii din sat prezenti la “eveniment” au gindit la fel ca el. In inocenta lor, copiii sunt buni, daca nu sunt manipulati. Dar parintii lor n-au nicio scuza. Iar eu, unul, m-as fi intrebat unde sunt mila, smerenia si bunatatea crestina pe care si-o proclama tot romanul dupa 1990 cu atita osirdie in fata televizoarelor, cind se tiraste pe genunchi pentru a “da bine” in fata lui Dumnezeu si, daca se poate, pentru a-si arata evlavia mincinoasa la televizor si unde sunt sentimentele si preceptele crestine cind romanul nostru da bani pentru constructia de biserici pe banda rulanta, dar nu-l intereseaza suferintele semenilor sai. Ba chiar m-as fi intrebat unde erau Dumnezeu si dreptatea Lui atunci cind, la final de secol XX, sapte copilasi au fost alungati din scoala ca niste leprosi si trimisi la izolare pe viata. O viata scurta, retezata de SIDA, vazuta cindva, in Ocident, ca o pedeapsa a lui Dumnezeu (aplicata inocentilor) pentru pacatele oamenilor. Si mai stie Priceputul ca baietelul nostru realizeaza acum ce ar fi insemnat dezvaluirea prematura a bolii sale.Suntem in anul 2010, iar fostul baietel infectat in anul 1990 cu HIV intr-un spital criminal al Romaniei este acum un om matur, care incearca sa isi construieasca o viata si o familie. Traieste si este sanatos, desi au trecut 20 de ani de la infectare. Imunitatea scazuta, cauzata de persistenta virusului, ii creeaza neplaceri mai mari decit cele normale pentru unii ca noi. Dar rezista aproape la fel de bine ca si noi unei gripe sau unei raceli. Ca om este mult mai bun si mai smerit decit noi, in marea noastra majoritate. Este un prieten pentru oricine are nevoie de ajutor. Nu deranjeaza pe nimeni, ba chiar este o companie placuta si dorita de multi colegi de generatie. Chiar daca privirea sa trista si aproape galbena de la medicamente arata cit de frustrat si chinuit este de obligatia de a se tine departe, pentru a nu-i pune in pericol pe altii.Totul este relativ bine, pina cind in sat se afla ca are o prietena, cu care planuieste sa isi intemeieze o familie. Fata, avertizata de la inceput de omul nostru, stie de boala sa, nu se teme. Vor sa se casatoreasca. Fac cunoscuta aceasta dorinta parintilor fetei. Mama fetei lucreaza ca infirmiera la spitalul din localitate, unde omul nostru este inregistrat ca persoana infectata cu HIV, pentru a primi medicamentele speciale (retrovirale si altele) si pentru a-si face analizele sanguine regulat. Pe scurt, pentru a ramine in viata. O “doamna” doctor de la spital ii dezvaluie mamei fetei secretul profesional si o avertizeaza ca potentialul sau ginere are SIDA (in realitate, e vorba de HIV, infectie care precede, dar nu degenereaza automat in SIDA) si ca un astfel de om o poate infecta si pe fata.Si din acest moment incepe infernul.Fata este luata acasa de parinti si snopita in bataie. Pleaca la Bucuresti, unde se intilneste cu omul nostru. Dupa insistentele omului nostru, cei doi se hotarasc sa mearga in sat, la parintii fetei, pentru a le spune ca ei vor sa se casatoreasca, iar daca nu este posibil, sa ramina macar prieteni. Cei doi ajung in sat, unde este déjà mare scandal. Tot satul stie ca omul nostru este un bolnav de SIDA criminal care a infectat-o si pe fata. Nu numai ca nu se pune problema unei discutii, dar omul nostru este déjà reclamat la politie de parintii fetei pentru contaminare venerica.Fata decide ca nu mai vrea sa auda de parintii sai si insista sa se mute la omul nostru. Cei doi inopteaza la rude. Dupa ce afla aceasta veste, parintii fetei se pun in fruntea unei osti de sateni inruditi cu ei, pregatiti sa-l linseze pe baiat, precum si pe oricine le va sta in cale. Totul pentru a opri uniunea celor doi. Politistii din sat, vexati in orgoliul lor de romani sanatosi, se pun imediat in slujba protestatarilor, sfatuindu-i pe parintii fetei sa il acuze pe omul nostru si de lipsire de libertate in mod nelegal (sechestrare de persoane, in limbajul celor de la tara). Cei doi tineri sunt luati cu forta la postul de politie din sat, incuiati fiecare in cite o camera cu zabrele si siliti sa dea declaratii care sa il incrimineze pe omul nostru. Declaratiile nu sunt libere, ci dictate de politisti (sa asa-i in tenis). Pe masura ce se avanseaza in “declaratie”, omul nostru isi da seama ca i se pun pe seama – evident, cu cuvinte de militian – doua infractiuni foarte grave, pe care stie ca nu le-a savirsit. Rupe “declaratia” si intreaba daca este acuzat de ceva penal, declarind ca, in caz afirmativ, cere sa fie asistat de un avocat. Evident ca nu i se permite sa se apere. Acelasi lucru se intimpla in camera alaturata : nici fata nu semneaza o astfel de “declaratie”.Intre timp, apar si rude ale omului nostru la sediul politiei, pentru a vedea ce se intimpla. Parinti si rudele fetei sunt déjà in fata postului de politie, asteptind arestarea de urgenta a infractorului. Discutiile sunt rastite, sau chiar urlate. Se isca un scandal. In harmalaia creata, omul nostru se strecoara afara din postul de politie. Vazind acest lucru, precum si scandalul de afara, politistii cheama jandarmii de la Giurgiu, sperind ca mascatii vor aresta citiva dintre scandalagii, inclusiv "infractorul" infectat cu HIV si ca, astfel, fata va fi despartita de el pentru totdeauna."Mascatii" ajung in sat cam intr-o ora. Cu tot cu trupele speciale de interventie. Sunt jandarmi special antrenati pentru cazuri de evenimente violente sau cu potential de violenta. Li se spune “mascatii”, in limbaj comun, pentru ca isi acopera fata, pentru a nu fi identificati in timpul interventiilor. Intre timp, scandalul visat de politisti si dorit de parintii fetei nu le mai este livrat. Fata pleaca de buna voie cu parintii sai, pentru un control medical si psihologic. Ridicolul in care se pun politistii este perfect. “Mascatii” sunt pusi, fara voia lor, sa participe la ridicol. Evident ca se intorc de unde au plecat. Ne putem intreba doar cine va plati costul deplasarii (nu stiti cine? noi, fraierii de contribuabili), precum si ce s-ar fi intimplat daca ar fi fost, in alta parte, un eveniment violent real, care ar fi reclamat prezenta “mascatilor”. Nimic. Victimele puteau sa moara sanatoase. “Mascatii” erau ocupati sa rezolve o problema domestica.Rezultatul controlului medical este : fata este virgina. Nu putea fi contaminata veneric din moment ce nu isi incepuse viata sexuala. Rezultatul controlului psihologic : fata este sincera in sentimentul de afectiune fata de omul nostru. Chiar vrea sa fie impreuna cu el. Daca au innoptat impreuna la niste rude, fata a participat de buna voie, si nu silita sau siluita. Asadar, acuzatiile de contaminare venerica si lipsire de libertate in mod nelegal sunt nu numai neintemeiate, dar si ridicole.Credeti ca parintii fetei sunt acum rusinati de scandalul pe care l-au creat si credeti ca ar putea accepta ca cei doi sa fie macar prieteni? Sa nu o faceti. Pentru parintii fetei lucrurile sunt mai mult decit clare : omul nostru nu poate fi nici macar in preajma fetei, pentru ca nu este doar contaminat cu HIV, ci si tigan, pe deasupra. Intr-adevar, ce poate fi mai rau si dezgustator deci sa fii tigan si contaminat cu HIV? Poate sa fii tiganca si contaminata cu HIV.