Asa cum era de asteptat, cele doua texte din Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive care ar fi permis solutionarea cu efecte erga omnes (opozabile tuturor) a proceselor privind clauzele abuzive a fost aminata pentru luna octombrie. Determinanta in aceasta decizie a fost interventia BNR si a dlui Isarescu personal care au aratat public ca, daca aceste reglementari s-ar aplica, bancile ar pierde 1,3 mld euro, aceste pierderi urmind a se regasi in patrimoniul deponentilor… Desi noi „stiam” ca depozitele de pina la 100 mii de euro sunt garantate de stat, aflam acum, in mod oficial, ca s-ar putea ca, in cazul acelor banci care ar „pierde” 1,3 mld euro, aceasta garantie sa nu prea existe. Cam asta stim acum, chiar din gura dlui Isarescu.  Si mai stim ca cele 2 banci care au reale probleme cu clauzele abuzive (celelalte 7-8 banci date in judecata pentru evacuarea din contracte a clauzelor abuzive avind cifre reduse in domeniu) sunt atit de „puternice” incit ar avea probleme de dimensiuni cataclismice, daca ar fi nevoite sa restituie debitorilor lor plati nedatorate de 1,3 mld euro. Caci de banii deponentilor te atingi, asa cum ne-au demonstrat bail-in-ul bancilor cipriote si cazul bail-in-ul bancii spaniole Bankia, doar in caz de (pericol de) faliment al bancii : ca sa salvezi banca, taxezi depozitele mai mari de 100 de mii de euro sau transformi toate depozitele in actiuni emise de banca (niste adevarate bilete de loterie, cita vreme banca are dificultati financiare). E un model la care dl Isarescu nu doar ca a achiesat anul trecut, dar la care a contribuit din plin, caci a lucrat – institutional, desigur – la elaborarea proiectului de directiva care, de anul acesta, va face posibila procedura de salvare a bancilor cu banii deponentilor peste tot in UE, inclusiv, deci, in Romania. Sa ne asteptam, deci, la un bail – in romanesc? Doua, treti? Sau doar la o extindere de la debitorii buni-platnici la deponentii cuminti a cutumei bancilor de a trece costurile proceselor pierdute pe seama clientilor, sub forma de comisioane?Daca vorbim de un prejudiciu, atunci acesta se situeaza in patrimoniul clientilor – debitori ai bancii, caci ei au platit pina acum bancilor sume nedatorate : clauzele constatate de autoritati ca avind caracter abuziv nu au efect fata de consumator, deci sumele incasate in baza acestor clauze lipsite de efecte sunt plati ne-datorate. A restitui ceva ce nu iti apartine nu inseamna a suferi o paguba. E ridicol sa sustii ca restituirea bunurilor furate ar fi o paguba pentru hot. Asadar, ce rost are aceasta contra-punere a clientilor – debitori cu clientii – creditori ai bancilor? Vrea BNR sa provoace o segregare a acestora, o adversitate intre ei, dupa regula machiavelica de guvernare divide et impera? Lasind la o parte faptul ca cei care sunt deponenti de bani in banci sunt deseori si debitori ai bancii pentru diverse imprumuturi sau facilitati de creditare, deponentii si debitorii bancii sunt unul si acelasi lucru pentru banca, avind un element comun care ii uneste : ei sunt consumatori ai serviciilor prestate lor de banca, deci au dreptul la aceeasi protectie legala si judiciara in aceasta calitate.Pe de alta parte, reamintesc ca cele doua articole din Legea nr. 193/2000, recte art.12-13, aminate pentru octombrie, sunt obligatorii pentru Statul roman, multumita statutului sau de membru al UE. Doua directive UE (93/13 si 22/2009) obliga statele membre ale UE sa reglementeze mecanisme interne de corectie a clauzelor abuzive (actiuni in incetare), inclusiv sau mai ales prin procese de tip class action. Iar pina la finalul anului va aparea o directiva care va impune si actiunile colective de recuperare a prejudiciilor cauzate de profesionistii care incalca legislatia protectiei consumatorilor si pe cea a concurentei. Asadar, reglementarea nu poate fi evitata, ci doar aminata.Reamintesc, de asemenea, ca nimic nu impiedica clientii bancilor sa formuleze in continuare actiuni individuale sau colective pentru evacuarea din contracte a clauzelor abuzive si pentru recuperarea prejudiciilor cauzate de aplicarea acestora. Singurele doua lucruri care vor lipsi in continuare sunt : (i) efectul erga omnes, adica aplicabilitatea expres prevazuta de lege a oricarei hotariri de recunoastere a caracterului abuziv al clauzelor dintr-un contract-tip practicat de un profesionist, efect de care ar fi beneficiat si bancile, caci vor fi stiind ca au sau nu au clauze abuzive in contracte; (ii) judecarea procesului colectiv intr-un singur loc, la tribunalul de la sediul profesionistului (in prezent, procesele vizind clauze abuzive se deruleaza in citeva zeci sau chiar sute de instante, ceea ce, evident, nu e in favoarea bancilor, ci a celor 10 mari case de avocatura din Bucuresti care le reprezinta in instanta pe sume care, depasind pragul zecilor de milioane de euro, se regasesc, sub forma de comisioane de risc, in ratele pe care le platim bancilor noi, clientii lor cu rating AAA).In spatiul judiciar romanesc exista in continuare si se pregatesc inca multe procese individuale sau colective in care sunt incriminate clauze abuzive care urmeaza a fi evacuate din contracte. Personal recomand in continuare aliantele procesuale pentru astfel de procese, pentru toate avantajele inerente, dintre care costul scazut per capita si egalitatea de arme sunt cele mai importante. Cu exceptia celor doua procese colective trintite de Curtea de apel Bucuresti in februarie-martie 2013 (in conditii cel putin bizare, fiind date fara respectarea regulilor referitoare la repartizarea aleatorie a cauzelor si a regulilor referitoare la conflictele de interese), anul acesta s-au cistigat toate procesele intemeiate pe Legea clauzelor abuzive, fie ele individuale sau colective. Chiar si cele doua decizii ale Curtii de apel enuntate au "sanse" mari de a fi invalidate la ICCJ, avind in vedere practica unitara a acesteia din ultimul timp (numai o singura banca a pierdut 44 din 44 cauze la ICCJ in aceasta primavara – vara, iar in tara apar din ce in ce mai multe decizii irevocabile defavorabile inclusiv bancii care a "cistigat" la Curtea de apel in cele 2 procese colective). La instantele din Salaj, de exemplu, se obtin decizii irevocabile care stabilesc dobinda din contract la Euribor + marja 0 (zero), asa cum spune contractul de adeziune, de altfel...Asadar, ridicati-va, cereti-va drepturile. Faceti aliante procesuale. Declansati impreuna negocieri sau medierea cu banca si, in caz de lipsa de reactie pozitiva a impricinatei, dati-o in judecata in co-participare procesuala. Cu sau fara levierul ANPC sau al unei asociatii pentru protectia consumatorilor, procesele de tip call-in pe care le-au organizat consumatorii de servicii financiare incepind cu 2010 sunt inca posibile si eficiente.In final, o concluzie : nu am vazut vreun oficial care sa nege ca in contractele de credit de retail ar fi inserate clauze abuzive; ar fi insemnat negarea evidentei constatate inclusiv de ICCJ, care a „vazut” clauze abuzive in aceste contracte tot anul acesta, aproape fara exceptie; dimpotriva, existenta clauzelor abuzive in contractele de credit de retail este recunoscuta chiar de BNR, care e efectuat un studiu de "impact", foarte subiectiv, de altfel, care constata pagube care s-ar regasi in averea bancilor daca s-ar elimina din contract aceste clauze abuzive, pagube cifrate la 1,3 mld euro (oare atit de fragil este sistemul, inca sa fie in pericol daca pierde 1,3 mld euro?); daca doar impactul negativ asupra bilantului bancii este motivul aminarii proceselor de tip class action, atunci aceasta aminare nu seamana cu o aminare a executarii pedepsei?