Traim zilele de final al civilizatiei bazate pe credit si pe banii creati din nimic. De fapt, acest final era previzibil inca din 1990, cind un anume Francis Yoshihiro Fukuyama a scris Sfirsitul civilizatiei si ultimul om. Laureatii cu Nobel - economisti sefi de banci globale - l-au ironizat, desigur. Printre altele, acesti destepti ai Pamintului au adus ca argument victoria capitalismului asupra sistemului comunist. Dar sfirsitul statelor comuniste din Estul Europei (1989 – 1991 A. D.) nu a insemnat victoria, ci doar aminarea cu 20-25 de ani a colapsului acestei civilizatii a creditului. Cetatenii fostelor state comuniste au descoperit “binefacerile” societatii de consum, creind astfel un tampon pentru un tren al civilizatiei banilor din nimic care se indrepta fara frine cu 200 de km la ora catre peron. Acest tampon nu a oprit trenul. Mai degraba a sporit violenta inmagazinata de aceasta masinarie supraincalzita. Cind ea se va izbi de peron, va fi de rau.Atit de mare a ajuns in prezent presiunea cazanului nostru economic global, incit laureati ai Premiului Nobel pentru economie si comentatori tv au ajuns sa profeteasca razboiul global ca singura solutie “eficienta” a acestei acumulari de tensiune.Civilizatia bazata pe credit nu poate decit sa conduca la aceasta acumulare de presiune. E ceva esential gresit la temelia sistemului.Am sa fiu cit se poate de taios si am sa spun ca, intrucit nu e vorba de simple defecte ale capitalismului (asa cum, la revolutiile din 1989, nu era vorba de simple defecte ale comunismului), ci de erori de esenta ale constructiei, care este fundamental gresita si, intrucit nu mai are resursele interne pentru a se auto-corecta, acest sistem trebuie sa dispara.La temelia acestui sistem gresit sta controlul populatiei prin creditare si prin fabricarea de bani din nimic. Prin insusi faptul creditarii, o operatiune strict juridica si nu economica, bancile creeaza bani, care nu mai sunt emisi de stat. sunt bani privati. Cind platim o datorie la banca, nu mai dam cezarului ce-i al cezarului, dar nici lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu. Pentru a se pastra controlul, se utilizeaza supra-indatorarea, foametea si saracia si chiar supra-popularea zonelor sarace ale planetei. Si pentru asta sunt necesari bani. Mai ales cei creati din nimic.Un motiv in plus de colaps al sistemului este acela ca se consuma resursele intr-un ritm mult prea rapid pentru a putea lasa timp regenerarii, planeta fiind ranita in fiecare secunda de consecintele industriei concepute sa mentina controlul in miinile unei oligarhii a overlorzilor sistemului.Cind intr-un eco-sistem exista un numar limitat sau descrescator de animale-prada si un numar crescator de animale-pradator, acestea din urma sunt expuse pieirii, chiar daca ele ar fi in virful lantului trofic. Cind un organism este invadat de virusi, fie organismul gaseste resursele interne sau medicamentul pentru a ucide virusii, fie organismul moare. In ambele cazuri, virusul moare. La fel se intimpla cu simbiotii : acele animale microscopice care populeaza un organism il ajuta sa traiasca sau, dupa caz, ii determina moartea, in caz de inmultire necontrolata.Planeta, lumea, sunt la fel ca un organism. Planeta se poate imbolnavi. Ca un organism bolnav, ea poate lupta si ucide virusii si simbiotii care ii pun viata in pericol. Dar poate foarte bine sa colapseze, daca agentii patogeni sunt prea virulenti. In ambele cazuri, agentii patogeni mor.Overlorzii sistemului sunt simbiotii patogeni si virusii planetei. Ei sunt cei care detin controlul. Cum organismul este bolnav, in ambele situatii, overlorzii sistemului sunt sortiti pieirii.Traim intr-un imperiu global controlat de o mina de overlorzi ai sistemului care ne supun la foamete, suprapopularea zonelor sarace ale planetei, religie institutionala si supra-indatorare, toate acestea pentru a ne controla. Corporatiile globale prin care se exercita acest control sunt punctele nodale ale unei plase care acopera intreaga lume (world wide web) si care formeaza un imperiu global, un imperiu al overlorzilor. Dar este un imperiu aflat la amurg, o imparatie odioasa intoarsa cu fata spre apus. E un imperiu care este gata sa ia sfirsit.Omenirea a mai trecut prin astfel de amurguri ale zeilor si ale imparatiilor.Luati aminte la spusele profetului Daniel (Vechiul Testament, cap. 5, versetele 5 si 25):“In clipa aceea s-au aratat degetele unei miini de om si au scris, in fata sfesnicului, pe tencuiala zidului palatului imparatesc”.In timpul unui banchet, imparatul babilonian Belshazar (fiul si co-regentul mult mai cunoscutului Nabucodonosor) a baut vin din vasele de aur si de argint ale Templului lui Solomon, pe care le jefuisera babilonienii la caderea Ierusalimului. Imparatul a dat sa bea din aceste vase sacre chiar si “tiitoarelor” de la banchet. A fost, in termenii de atunci ai moralei, o insulta la adresa lui Dumnezeu, o blasfemie.In plin banchet a aparut o “mina de om”, desprinsa de orice corp uman, care a scris ceva misterios pe zid : Mene mene tekel upharsin!Scrierea de pe zid este o tema perena in iconografia crestina si in arta. In traditia ebraica si cea crestina, Scrierea de pe zid este de la Dumnezeu. Se zice ca Scrierea este in aramaica veche (o scriere care nu era cunoscuta in Imperiul multinaltional babilonian, evreii aflati atunci in captivitate in Babilon utilizind o scriere ebraica apropiata de scrierea cuneiforma utilizata atunci), este practicata de sus in jos (si nu de la dreapta la stinga) si este incifrata utilizind codul akbash. Asa ca bietul imparat Belshazar a fost nu doar inspaimintat de aceasta aparitie, ci si incurcat de neputinta de a intelege sensul Scrierii de pe zid. Profetul Daniel a fost chemat pentru tilcuirea Scrierii de pe zid.Iata cum a interpretat profetul Scrierea de pe zid : Numarat, numarat, cintarit si impartit! Daniel 5 : 26-27 : "Domnul a numarat zilele imparatiei tale si le-a pus capat; ai fost cintarit in balanta si ai atirnat putin".Pentru (ne)cunoscatori, aceasta este prevestirea unui sfirsit. Inseamna sfirsitul unui imperiu care nu mai face doi bani in fata lui Dumnezeu.Nimic nu e prea mare pentru a esua. Pe intelesul overlorzilor sistemului care guverneaza actualul imperiu global : nothing is too big to fail.Imperiul multinational babilonian, vechi la acea data de mai mult de o mie de ani, avea sa se stinga chiar in ziua tilcuirii Scrierii de pe zid.De pe Wikipedia imi rezulta ca majoritatea istoricilor, mai vechi sau mai noi, au ajuns sa confirme ca istoria din Biblie este reala. Sunt unii istorici si exegeti ai Bibliei care spun chiar ca ultimul cuvint al scrierii de pe zid (Upharsin) inseamna atit “jumatate de masura” (ceea ce semnifica diviziunea, spargerea in bucati), cit si Persia. Imperiul babilonian a fost cucerit de persi, fiind ulterior impartit in doua, intre mezi si persi.Impartit, divizat (upharsin) nu inseamna doar separat in mai multe bucati, ci chiar spart, facut cioburi sau farime. Partile, cioburile fostei imparatii se vor desprinde din intreg, vor capata individualitate, se vor concura si razboi intre ele, pina cind vor gasi un alt principiu organizator care sa le re-adune laolalta. Inainte de re-unire, inainte de pace, va fi razboi.Unii au profetit un razboi global, altii si-l doresc. S-a sustinut chiar ca lumea, asa cum o stim de 2000 de ani, ca civilizatie a creditului, s-a sfirsit.Dar un razboi global provoaca victime colaterale. Si orice razboi are aceasta “calitate” de a camufla raspunderile legale si morale ale celor vinovati. In plus, un razboi global ar ascunde pentru un timp greseala de constructie a sistemului. Ar amina sfirsitul acestui imperiu al overlorzilor. Or, acest imperiu nu a avut cai drepte. El nu merita sa supravietuiasca. Nu e cazul sa il jelim in avans.De altfel, la prima vedere, un razboi global, in conditiile actuale, ar insemna Apocalipsa. Daniel 7:23 : “Fiara a patra este o a patra imparatie, care va fi pe pamint. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfisia tot pamintul, il va calca in picioare si-l va zdrobi”.Si, daca ar exista sansa de a anula Apocalispa, unde ati vrea sa fiti miine?