In urma cu aproape 2000 de ani un om a spus ca noi toti, fiinte biologice si spirituale in acelasi timp, purtam in noi imparatia cerurilor.  Individual, intr-adevar, noi toti purtam in genele noastre, imparatia cerurilor, legatura biologica si spirituala care ne face sa fim toti asemenea lui Dumnezeu; la nastere ni se transmite, prin gene, tot ceea ce s-a acumulat in istoria umanitatii, de la data cind lutul-ce-va-fi-devenind-om a „primit” suflarea a lui Dumnezeu (sau, daca vreti, de la data cind omul-maimuta a dobindit constiinta de sine, devenind om); genele sunt mostenirea noastra comuna pe care suntem datori sa o transmitem mai departe, spre nemurire, caci ele inmagazineaza tot ceea ce omul a gindit si simtit vreodata. Colectiv, purtam in noi imparatia cerurilor pentru ca suntem o comunitate; prin limbaj se poate nu numai comunica, ci si transmite amintirile tuturor celor dinaintea noastra, ca experienta sau ca istorie, ori ca arta, religie si cultura; noi suntem parte a biosferei, dar si parte a noosferei (totalitatea gindurilor, ideilor si emotiilor care au apartinut, apartin sau vor apartine vreodata oamenilor); eucharistia sau impartasania este simbolul cel mai inalt si emotional al apartenentei la comunitate.Genele sunt un soft gigantic compus din ADN si ARN care sunt nimic altceva decit suporti de informatie si memorie care se transmit din generatie in generatie. Genomul uman contine nu numai informatia genetica necesara reproducerii („replicarii”) materiei, adica a corpului omului, ci si tot ce s-a sedimentat, fizic, mental si spiritual, de la generatiile anterioare. Daca s-ar putea accesa informatia, cultura, limbajul, cunostintele, starile mentale sau spirituale stocate in genele noastre prin reproduceri succesive ale generatiilor anterioare, am putea calatori mental in timp si am putea „accesa” tot ceea ce au trait sau vor trai semenii nostri. Timpul ar putea fi, astfel, un prezent continuu.Omul este ca un coral, atit material, cit si mental si spiritual. Coralii cresc deasupra generatiilor trecute, transformate in calcar si organizate in recife, unele dintre ele luxuriante. Noi toti ne urcam pe umerii inaintasilor, ca sa putem vedea mai departe (nu inseamna ca o si facem, pentru ca multi dintre noi sunt orbi). Fiul Omului este omul desavirsit, cel mai reusit si important coral.  Adam este primul om, un om care nu s-a nascut, ci a fost creat din lutul modelat de Dumnezeu si pe care El si-a pogorit suflarea divina, adica i-a dat spirit. Eva a fost creata din coasta lui Adam, deci noi toti purtam ADN-ul lui Adam. Ce este omul dupa ce il paraseste sufletul? Lut. Pamint. Cenusa. Fara suflet, fara suflarea lui Dumnezeu, redevenim ce am fost dintru inceput. Cu toate acestea, parti din noi se regasesc mereu, la infinit, in urmasii nostri in linie directa sau in linie colaterala, asa cum s-au gasit in stramosii nostri demult transformati in lut. Genele sunt parti de vesnicie pe care le primim prin legatura de singe intre generatii de la inaintasi. Isus nu s-a nascut din barbat si femeie, ci din Fecioara Maria, peste care s-a pogorit Duhul lui Dumnezeu. In lutul din care a fost plasmuit Adam a fost implantat Isus. Pentru ca s-a nascut din om, El e frate cu noi. Pentru ca s-a nascut din suflarea lui Dumnezeu, El este Fiul Omului, Primul Om. Isus nu a fost creat, el a fost nascut. Isus poarta ADN-ul Mariei (deci ADN-ul lui Adam), dar nu si ADN-ul unui barbat, caci fecundarea Mariei a fost virginala, ea s-a facut ca la inceput, cind i s-a dat viata lui Adam-cel-facut-din-lut, prin suflarea lui Dumnezeu. De aceea, primul verset din Evanghelia dupa Ioan trebuie citit cu mare atentie, caci spune un adevar si are o logica : „la inceput a fost cuvintul, iar cuvintul era la Dumnezeu si Dumnezeu era cuvintul”; omul nu a existat cita vreme nu a stiut sa vorbeasca, adica sa spuna cuvinte, sa transmita prin cuvinte experienta si emotiile sale, sa isi aminteasca lucruri, fiinte, sa exprime emotii si concepte prin cuvinte si sa le transmita mai departe; Dumnezeu a creat la propriu omul prin cuvint, transformind lutul in om, lut care putea fi, spre exemplu, omul-maimuta de acum 3 milioane de ani, el insusi o culme a evolutiei de la cea mai mica si insignifianta bacterie, la dinozauri si la celelalte animale precedente omului; iar bacteria a aparut din pamint, din lut. Dar Isus, cel nascut – nu creat – acum 2000 de ani a existat dintotdeauna, fiind Cuvintul. Genele sale nu pot fi reproduse, intrucit fara suflarea lui Dumnezeu ele nu s-ar putea intrupa intr-un descendent al lui Isus. Nu ar putea fi creata o clona a lui Isus din singele sau (care se presupune ca exista pe Giulgiul din Torino).Prin entanglament cuantic, in contemporaneitate si retroactiv, suntem toti legati sufleteste cu primul om care si-a primit sufletul de la Dumnezeu. Entanglamentul cuantic este legatura continua, neintrerupta, intre spiritele individuale si Spiritul Total, Totul, energia, “caramida” din care este construit Universul insusi; este ceea ce poate explica persistenta timpului, continuitatea lui, eternitatea spiritului.Un concept cvasi-necunoscut in limba romana (uitat, de altfel, si de cei care vorbesc limbi mai dezvoltate si mai populare decit limba romana, cum ar fi engleza si franceza) ne explica cel mai bine ceea ce ne-a spus Isus in cursul vietii sale pamintene – ca suntem toti frati. Este vorba de Paracletos.Paracletos (parakleetos, paraclete) inseamna sustinator, consolator, care ajuta sau sustine, care da confort, care reprezinta pe cineva in tribunal (avocat) sau care acuza (procuror). In ebraica termenul considerat echivalent este menahem. In latina, echivalentul este consolator. In limbile moderne nu exista un termen echivalent. Biblia tradusa in romaneste foloseste termenul de mingietor. Wikipedia spune ca termenul privine din greaca veche, fiind utilizat atit in Vechiul, cit si in Noul Testament, si ca este derivat din para/kalein – cineva chemat sa ajute (consolator, avocat al apararii).  Acesta este sensul pasiv al cuvintului. In sens activ, parakalein inseamna intermediar, mediator, vorbitor in public. Prin actiunea lui Paraclete (actiune definita prin verbul paracletosontai) putem fi revigorati, incurajati, consolati, putem trece peste vremea de restriste si (re)gasi in viata un sens.In traditia catolica, Paraclete este Sfintul Duh, cel care s-a pogorit asupra apostolilor atunci cind Isus s-a inaltat la cer. Totusi, in prima scrisoare a lui Ioan, Isus insusi este numit Paracletos. El este un avocat al nostru in fata lui Dumnezeu. Fiind un avocat, el gaseste motive de iertare si pentru pacatosi, intrucit nimeni nu s-a nascut rau si toti avem dreptul sa murim izbaviti de pacate. Chiar si cei mai rai oameni pot fi absolviti de pacate deca se pocaiesc in macar ceasul al 12-lea al vietii. Aceasta credinta este adinc inradacinata in subconstientul omului, din moment ce Confucius credea ca in orice om exista macar o farima de bunatate (el se intreba : ce om nu ar sari in ajutorul unui copil care se plimba nestiutor pe malul unui riu, fiind in pericol de a cadea si a se ineca?). Totusi, in Evanghelia dupa Ioan, sensul cuvintului Paraclete este partial diferit : uneori Paraclete este avocat al acuzarii, cel chemat sa dovedeasca vinovatia lumii in fata Judecatorului Suprem, alteori este un martor al lui Isus in acest proces.Asa cum se poate vedea pe Wikipedia (Anchor Bible, vol. 29A, cu comentarii de Akbarally Meherally, www.mostmerciful.com/paraclete.htm), unii comentatori moderni ai Evangheliei dupa Ioan cred ca Paraclete nu este Sfintul Duh, ci o figura a unui salvator independent de Isus si de Sfintul Duh. Acest alt Paraclete va veni de la Tatal, dupa plecarea lui Isus, la cererea lui Isus si va veni in numele lui Isus. Sfintul Duh este un avatar al lui Dumnezeu, a treia persoana din Trinitatea Divina, deci Sfintul Duh nu putea veni in numele lui Isus, caci o astfel de venire ar sugera o relatie de subordonare inexistenta in cadrul Trinitatii. Intrucit Isus este el insusi un Paraclete, aceasta figura independenta de salvator este “un alt Paraclete”, care va fi in mijlocul discipolilor si va ramine cu ei pentru vesnicie, pentru a-i invata si pentru a-i ghida pe calea spre adevar, pentru a marturisi (depune marturie) in favoarea lui Isus, pentru ce a fost, este, ce a facut si ce va face Isus. El va reaminti lumii ce a spus Isus, va vorbi doar despre ce a auzit si a vazut si nimic despre el insusi. Nu vom sti niciodata cine este Paraclete, dar vom sti mereu ce spune sau ce ne determina sa simtim. In Evanghelia dupa Ioan, Isus spune ca, dupa plecarea sa, un alt Paracletos (allon paracleton) le va fi dat apostolilor si, implicit, lumii intregi. Ioan 16 : 7-8 : “Adevar graiesc voua : este spre binele vostru ca Eu sa plec, caci de nu voi pleca Eu, Paraclete (“Mingietorul”) nu va veni la voi; dar daca plec, il voi trimite la voi”. In Evanghelia dupa Ioan, in 5 pasaje, Paracletos nu este Isus, ci o alta persoana, care va veni dupa plecarea lui Isus. Este vorba de : 14 : 15-17, 26; 15 : 26-27; 16 : 7-11, 12-14. Asadar, Paraclete va veni dupa Isus. Cine este Paracletele? Un salvator, altul decit Isus, ulterior confundat cu Sfintul Duh (asa este cazul catolicismului, care considera ca Spiritul Sfint este Paraclete, cel care ne sta alaturi in cursul vietii fie pentru a ne judeca, fie pentru a ne ajuta sau consola)?Dar Paraclete este prezent si in Vechiul Testament. El este Spiritul lui Dumnezeu trimis profetilor sa le vorbeasca oamenilor cu vocea lui Dumnezeu. Uneori, pare a fi ingerul care ii calauzeste pe cei alesi contra fortelor raului. In Vechiul Testament, ingerii sunt numiti si “spirite”. Spre exemplu, in Cartea lui Iov apare un spirit (inger) cam obscur care ia partea celui just (vorbeste in numele lui; in ebraica, spiritul care ia apararea unui om este numit mal’ak melis). Sa ne amintim ca in Cartea lui Iov se face un socant pariu intre Dumnezeu si Satan – acesta sustine ca Iov, ca orice om, va fi doborit de ispita, iar Dumnezeu sustine ca Iov este un om atit de credincios, incit nicio incercare nu il va face sa isi piarda credinta. Pentru a proba asa ceva, Dumnezeu declanseaza urgia asupra lui Iov, care va suferi toate tragediile imaginabile timp de 40 de ani, dupa care redeveni om instarit si conducator de familie. Dar viata si familia initiale nu i se vor restitui. Au fost confiscate ireversibil in urmarea unui pariu. Un pariu divin. Greu de inteles pentru un om al secolului XXI : Iov isi vede furata viata si decimata familia. Dupa aceste peripetii, in Cartea lui Iov apare inca un spirit din ceruri care, dupa moartea lui Iov, va proba justetea cauzei lui Iov. Acest spirit este denumit in aramaica prqlyt’ si inseamna Spiritul Adevarului[1]. Deci, in Vechiul Testament, Paracletele este Ingerul Dreptatii? Suna foarte hollywoodian. Se pare ca si in Evanghelia dupa Ioan unul din sensurile cuvintului Paraclete este acela de Spirit al Adevarului, adica de Inger al Adevarului/Dreptatii. De altfel, Isus a spus “Eu sunt calea, adevarul si viata”. Cum Paraclete vorbeste in numele lui Isus, adica in numele Adevarului, el poate fi un Spirit al Adevarului. Daca adevarul exista in noi, inseamna ca ideea unui Spirit al Adevarului penetreaza, strabate pe de-aintregul insasi fiinta omului. Dar Isus este Fiul Omului si Fiul lui Dumnezeu. Asa fiind, un inger nu poate fi intregul Spirit al Adevarului.  E ceva sau cineva mult mai inalt si mult mai important. De altfel, nu putea fi niciun inger atit de important incit Isus sa mentioneze venirea lui, in locul Lui.Mesajul profund si subtil al Evangheliei dupa Ioan este ca Paraclete este prezenta personala a lui Isus in lume, mai précis in crestini sau in crestinatate, cit timp Isus este la Tatal. Paraclete poate fi usor confundat cu Duhul Sfint, pentru ca similaritatile intre aceste persoane sunt prezente chiar in Biblie si sunt prea multe pentru a fi greseli de tipar. Duhul Sfint este o forta, energia care a construit lumea prin Cuvint, a treia persoana divina din Trinitate. In Noul Testament, Sfintul Duh este fluidul cu care este botezat Isus, in loc de apa, de Ioan Botezatorul. In schimb, Paraclete este o prezenta personala, un avatar al lui Isus care nu se vede pentru ca este oglinda in care refuza sa se priveasca lumea. Tatal il da lumii pe Paraclete la cererea lui Isus, in timp de Duhul Sfint este trimis de Tatal pe Pamint celor care l-au cerut (invocat). Dar Paraclete are foarte multe similaritati si cu Isus insusi. In foarte multe feluri, Paracletele este intru Isus, asa cum Isus este intru Tatal (ca si Isus, Paraclete vine de la Tatal; ca si Isus, Paraclete este dat/trimis de Tatal; Isus il glorifica pe Tatal, iar Paraclete il glorifca pe Isus). Isus insusi a fost in timpul vietuirii sale pe Pamint (nu si in ceruri), un Paraclete, de unde concluzia ca Paracletele din Evanghelia dupa Ioan este “un alt Paraclete”. Daca Paraclete este Spiritul Adevarului, Isus este Adevarul. Daca Paraclete este ghidul care ne ajuta sa gasim calea si adevarul, Isus este calea si adevarul[2].Isus s-a inaltat la cer si astfel el a plecat dintre discipoli si dintre primii crestini. Desi l-au vazut pe Isus, apostolii si martorii oculari nu l-au inteles si nu l-au recunoscut ca Fiu al lui Dumnezeu. Poate ca este important sa aflam de ce nu l-au vazut oamenii pe Isus Fiul lui Dumnezeu, nici macar apostolii sai, atunci cind El a fost printre ei. Daca privesti un elefant de la 1 cm distanta, nu iti vei putea da seama daca este vorba realmente de un elefant. Ca sa vezi elefantul, trebuie sa faci 2-3 pasi in spate, ca sa il poti cuprinde cu privirea. Exact asa s-a intimplat si cu apostolii si primii crestini. Dupa inviere si inaltarea la cer a lui Isus, peste cei contemporani lui s-a pogorit Duhul Sfint si doar atunci Acesta le-a facut posibila intelegerea a ceea ce au vazut in cei 3 ani si 3 luni in care Isus s-a plimbat printre ei. Contemporanii lui Isus sunt martorii oculari ai indumnezeirii. Ei sufereau nu din cauza plecarii la cer a lui Isus, ci din cauza faptului ca nu l-au recunoscut cind Isus era in viata, contemporan cu ei si tinjeau sa il mai vada odata in viata. Apostolii si martorii oculari ai lui Isus incepusera sa moara si, deci, nu mai existau prea multi martori care prin marturiile lor sa poata consola crestinii. In plus, in anul 70 fusese distrus si Templul din Ierusalim, astfel cum profetise Isus, dar a doua venire a lui Isus intirzia. Cei care devenisera crestini credeau ca venirea din nou a lui Isus este iminenta, mai ales dupa distrugerea templului lui David. Sau credeau ca Isus va veni a doua oara pina la finalul vietii apostolilor sai. Unii crestini si-au petrecut intreaga viata asteptind a doua venire. Dar acestia incepusera sa moara si Isus nu re-venea, cel putin in acceptiunea lor. Venirea unui alt Paraclete este raspunsul autorului Evangheliei dupa Ioan. Acest raspuns nu este nici naiv, nici provocator de iluzii. Este un mesaj profund, ezoteric, datator de speranta. In Evanghelia dupa Ioan, scrisa probabil in jurul anului 70, adica la 35-40 de ani dupa inaltarea la cer a lui Isus si in preajma distrugerii Templului, s-a scris ca dupa plecarea lui Isus va veni un alt Paraclete. Numia plecarea lui Isus a facut posibila venirea unui alt Paraclete. Iar acesta a fost trimis de Tatal la cererea Fiului imediat dupa plecarea Fiului la cer. Paraclete este o alta dimensiune a lui Isus, un posibil avatar al acestuia sau, mai précis, este prezenta personala in lume a lui Isus, ca spirit al adevarului si ca spirit al vietii, in mintea si sufletul crestinilor, in tot timpul in care Isus insusi va fi fiind in ceruri, la dreapta Tatului. Paraclete inseamna chiar intoarcerea printre noi a lui Isus. Mesajul profund al Evangheliei dupa Ioan este ca a doua venire s-a intimplat déjà, odata cu trimiterea in lume a lui Paraclete. In Biblia tradusa in romaneste, termenul Paraclete devine “Mingietor”. Termenul este sugestiv : mingietor este cel care il consoleaza sau il incurajeaza pe cel care sufera pentru pierderea unei fiinte dragi. Paracletos este spiritul care vorbeste in incurajarea (paraklesis) apostolica. Cind apostolii spun in toate limbile pamintului „nu va temeti” sau „Christos a inviat” sau „pace voua”, acest spirit este cel care ne vorbeste.Lumea individualista nu il poate accepta pe Paraclete. Wikipedia contine informatia conform careia in Cartea lui Enoch se mentioneaza rejectarea de catre om a intelepciunii; daca Paraclete este intelepciunea, inseamna ca Paraclete nu poate fi acceptat intrucit intelepciunea a fost demult rejectata de om. Dar lumea nu il vede si nu il recunoaste pe Paraclete si pentru ca el este oglinda in care ne vedem asa cum suntem in realitate. Paraclete este si un consolator, dar si un acuzator al nostru. El pare ca este ostil lumii, pe care o acuza in fata Judecatorului Lumii, probindu-i caracterul gresit. Dar oglinda nu este decit o reflectare a realitatii si nu o acuza la adresa acesteia.Omul nu trebuie sa stea toata ziua cu ochii la ceruri, asteptind cea de-a doua venire a lui Isus. Caci, ca alt Paraclete, avatarul lui Isus este déjà prezent in mijlocul nostru. De aproape 2000 de ani. Am asteptat degeaba acesti lungi ani, rugindu-ne pentru a doua venire, dar uitind cea mai importanta invatatura a lui Isus : ca toti suntem frati, caci avem in comun genele, mostenirea noastra comuna, biologica, culturala si spirituala si toti suntem legati intr-un antanglament cuantic cu Marele Tot. De la aparitia primului om au aparut si disparut atitea generatii, incit este imposibil sa stii care iti sunt inaintasii. De aceea, ideea de rasa pura este o idiotenie, iar fundamentalismul religios este o aberatie logica. Suntem tot atit de orbi ca si contemporanii lui Christos daca nu observam ca Avraam (Abraham, Ibrahim) este un tata al tuturor celor care se numesc acum crestini, evrei sau musulmani. Este o invatatura a lui Isus pe care au inteles-o mai repede decit noi indienii (aceia care cred intr-un singur Dumnezeu, cu mai multe avataruri – Buda, Allah, Isus), musulmanii si budistii.Musulmanii cred ca Paraclete este Profetul Mohamed, care a venit dupa Isus, aducind cuvintul lui Dumnezeu (Allah) arabilor. O alta figura de salvator, un alt Paraclete in variant islamica, este Mahdi, echivalentul islamic al lui Mesia. Mahdi (asa in numesc sunitii) sau Muhamed al Mahdi (sau al 12-lea imam, asa cum il numesc la siitii) s-a nascut in anul 869 si a fost “ascuns” in lume la virsta de 5 ani; el inca mai traieste “ascuns”, dar este prezent personal in viata musulmanilor, asteptind vremea stabilita de Dumnezeu pentru revenirea sa. In traditia islamica, Mahdi este izbavitorul, cel care va veni la sfirsitul timpului alaturi de Isus. Isus este, pentru musulmani, Mesia trimis de Dumnezeu fiilor lui Israel cu o noua scriptura – Injil. Este ultimul profet al lui Israel. Isus este mentionat in Coran de 25 de ori. Coranul chiar spune ca Isus a fost nascut de fecioara Maria, in urma unei imaculate (virginale) conceptii.  Coranul spune ca Isus (Isa, Yasu) a fost conceput prin voia lui Dumnezeu, asa cum a fost conceput Adam din lut. Pentru musulmani, Isus nu este fiul lui Dumnezeu, ci un om sfint caruia Dumnezeu i-a dat puterea de a infaptui miracole (pentru musulmani, Isus este, mai degraba, fiul adoptiv al lui Dumnezeu). Coranul spune ca Isus nu a fost crucificat si nici nu a inviat dupa moarte, dar musulmanii cred ca Isus a fost inaltat la cer, in trup. De altfel, si Mohamed a fost inaltat la cer, in trup si calare pe calul sau. In traditia islamica, Isus si Mahdi vor reveni pentru a-l infringe pe falsul mesia (Masih ad-Dajjal – echivalentul Islamic al Anticristului). Ce mica e lumea, nu-i asa?Copiii nostrii ne intreaba de ce exista competitie. Ei intuiesc ca aceasta este sursa tuturor relelor. Dar noi cum le raspundem? Ca si in natura, resursele sunt limitate, cererea fiind nelimitata; de aceea, trebuie sa ai un avantaj competitiv pentru a ajunge la resurse. Daca sunt 100 de antilope in savana si un singur pradator, sa zicem un leu, nu va exista competitie, intrucit resursa de hrana a pradatorului este suficienta. Daca insa apare un al doilea leu, un tigru si un leopard, atunci cele 100 de antilope devin insuficiente si atunci pradatorii se vor lupta intre ei pentru intiietate, pentru accesul la resurse. La fel, daca in turma exista 10 femele si un mascul, nu exista competitie, caci singurul mascul va avea acces la oricare dintre cele 10 femele. Dar daca mai apar unul sau mai multi masculi, atunci trebuie ca in urma unei lupte sa se determine masculul alfa, adica a aceluia care, pe de o parte, va avea acces prioritar la femele si, in plus, va apara turma de neaveniti. In mare parte, oamenii sunt la fel. Competia exista atit in banalul joc, cit si in viata, in desfasurarea evenimentelor „serioase” (jocul pentru copii este tot atit de serios ca si munca pentru adulti; sportul, mai ales cel profesionist, a devenit mai serios decit ar trebui sa fie). Spre exemplu, in jocul cu scaunele, participantii la joc sunt in numar mai mare cu unul decit scaunele disponibile. Copiii danseaza pe linga scaune si cind arbitrul spune „stop”, trebuie ocupat un scaun, altfel cel care nu reuseste este eliminat din joc. In consecinta, intotdeauna cineva va pierde. Dar oamenii nu sunt, totusi, conditionati sa se lupte pe resurse. Ei creeaza valori ex nihilo, mai ales cind actioneaza in colectiv. Omul-maimuta, probabil, a capatat scinteia constiintei de sine in momentul in care a descoperit ca, in loc sa fuga de mamut, poate sa ii intinda o cursa, impreuna cu alti oameni-maimuta si sa il ucida pentru a-l consuma. Din momentul in care s-a facut aceasta optiune, adica s-a modificat viitorul, omul-maimuta a devenit om.Ce e trist e faptul ca in acest debut de secol XXI se simte o stagnare a evolutiei omului. Revolutia industriala a insemnat cai ferate, automobile, avioane, arhitetura noua, avint tehnologic benefic pentru multi oameni. Dar, desi intr-o suta de ani ne-am inmultit de peste 5 ori, calatoria pe Luna a avut loc in urma cu mai mult 42 de ani, motorul cu apa (care ar trebui sa inlocuiasca motorul pe combustibil fosil) s-a inventat acum 50 de ani, iar AND-ul a fost descoperit acum 60 de ani. In ultimi 30 de ani nu am mai avut a ne bucura de nicio astfel de mare realizare, chiar daca se dau in fiecare premii Nobel pentru stiinta. Toate aceste descoperiri puteau fi resurse inepuizabile, care ar fi facut inutila competitia si posibila separarea definitiva a omului de animalul de prada. Dar omenirea a stagnat sau chiar a involuat. Intre timp, industria (activitatea producatoare de valori) a fost parazitata de ideologia banului din nimic (money for nothing) si din fetisizarea corpului (prin operatii estetice), uitind de spirit.Un om al secolului XXI poate accepta ca acel Paraclete despre care vorbeste Evanghelia dupa Ioan si care vine dupa Isus poate fi un om care ajuta un al om, un prieten, un parinte, un doctor, un psiholog, un avocat, un industrias, un ONG. Cineva care incurajeaza sau da confort unui alt om aflat in restriste. Un consolator. Sau un interpret. E foarte probabil ca Paraclete este tot ceea ce noi suntem impreuna, la nivelul cel mai profund, sufletul omenirii, antanglamentul cuantic, genele, memoria genetica, suconstientul/constientul colectiv.Cind esti disperat, pierdut, resemnat sau lipsit de interesul de a trai, cum poti sa iti revii? Cum iti recapeti viata furata de nimicnicie si de lipsa de sens? Te poate ajuta sau incuraja cineva? Poate un Paraclete? Dar iti poate reinstaura entuziasmul de a trai si o idée pentru care sa lupti. Ideea poate fi adevarul, libertatea, familia, comunitatea din care faci parte. Ceea ce re-aprinde in tine viata poate fi un copil, un om oarecare, o idée, un ideal, un scop in viata. Cineva sau ceva pentru care sa merite sa traiesti si sa lupti. Cineva sau ceva in care sa crezi si pentru care sa speri.[1]www.mostmerciful.com/paracelte.htm.[2] Unii s-au intrebat daca Paracletele este cea de-a patra persoana divina sau daca este fiul lui Isus ori daca este un alt Isus. Iata unde exista sugestia : www.mostmerciful.com/paracelte.htm. Ea seamana prea mult cu ideile din literaturade tip Dan Brown ca sa fie luata in serios.