Libertatea este un vis cu care masele sunt manipulate. Totul, inclusiv revolutiile, se intimpla pentru a permite financiarilor si speculatorilor lumii sa ruleze cit mai multe volume de bani si, din postura de creditori, sa ne poata controla mai bine. Statele dictatoriale sau nedemocratice care se imprumuta nu pentru a rezolva probleme nationale, ci pentru a rezolva probleme ale guvernului si/sau ale sefului statului, sunt creatii ale fenomenului de creditare iresponsabila (iresponsable lending). Cita vreme vor exista creditori dispusi sa sustina dictatori si razboaie, vor exista dictatori si razboiae. Imprumuturile cu care se cumpara arme pentru a finanta represiunea, razboaiele civile, bunastarea regilor si tetrarhilor (tetrarh = un sfert de rege) deghizati in presedinti de state nedemocratice sunt creante odioase care, pentru ca sunt ilegale, nu ar trebui platite (sau, cel putin, nu ar trebui platite de tara/popor, ci de cei care si-au cumparat continuitatea ca guvern sau ca sef de stat). In America de Sud, acesti "politicieni" care isi indatoreaza tara cu datorii odioase pentru a le fi lor bine sunt denumiti compradores (cumparati/cumparatori). Statele off shore, care ajuta prin sistemul si legislatia lor bancara la spalarea de bani sunt, de asemenea, consecinte ale aceluasi fenomen de creditare iresponsabila. Cind acest sistem pica, el este salvat cu bani publici (bail-out) sau cu banii deponentilor (bail-in), in loc ca responsabilii sa plateasca. Creditul de retail dus la extreme, care a determinat aparitia debitorului perpetuu, un fel de sclav in aparenta fericit al lumii post-moderne, este un rezultat al creditarii iresponsabile.Acum, ca ucrainienii si-au cistigat libertatea, prin revolutie, le urez sa aiba intelepciunea de a evita sa se imprumute, crezind ca in UE curg si laptele democratiei, si mierea dreptatii. Unii vecini ai lor au aflat ca acest lapte este alterat, iar mierea e fiere. Mai ales din postura de consumatori - debitori.Luxul, shoping-ul de dragul shoping-ului, entertainment-ul ca scop in viata, nu sunt drepturi democratice, ci produse culturale ale nimicniciei. Cultul nimicului si democratia luxului trebuie sa fie inlocuite cu etica valorilor (familie, comunitate, sanatate si curatenie). Doar asa putem lupta pentru ceea ce avem, pentru ceea ce este important si intr-adevar valoros : familia si comunitatea, locul in spatiu si perioada in timp in care ne salasluieste sufletul.Libertatea nu inseamna doar lipsa constringerilor, ci si responsabilitate.A fi responsabil inseamna, in primul rind, a fi prudent. A nu consuma doar din placerea de a consuma, ci pentru pentru ca e necesar inseamna a fi prudent.Criza actuala a lumii este o criza etica, nu una economica sau financiara. Profitul se face acum de pe urma altora, in mod parazitar, profitind de naivitatea sau starea de nevoie a altora. Speculatia ilicita, pokerul cu instrumente financiare derivate si cu vietile oamenilor, stimularea “democratica” a consumului sau chiar a luxului prin credite de consum care transforma omul intr-un individ dependent de detinatorii puterii economice, dar temporar si aparent fericit, sunt atitudini culturale induse omului simplu prin sloganuri de film de tip “Greed is good”, “Other people’s money”, “Too big to let fail”.  E timpul sa punem punct acestui PR al nimicului. Din pozitia originara de accesoriu necesar al industriei, sistemul financiar (puternic sustinut de cel politic si de cultele religioase, toate reunite in efortul de a controla prin putere) a devenit un mecanism de distribuire si sustragere a profitului, pe seama creerii de bani artificiali (bani – datorie si pseudobani) si a nevoii irationale de consum pe credit. Federal Reserve permite bancilor americane sa dea imprumuturi de 34 de dolari pentru fiecare 1 dolar propriu al bancii. In Romania, pentru un euro propriu, banca poate da credit inca 5,5 euro. Bancile nu vind bani, ci vind incredere. Cind increderea nu mai exista, pseudobanii (banii creati din nimic) se evapora, iar bancile “descopera” ca nu au bani de dat cu imprumut si ca este nevoie fie de a stringe cureaua sufocind debitorii cu toate mijloacele de control pe care si le-au preconstituit, fie de a fi salvate de stat. Iar statul este determinat la rindul sau sa ajute bancile, intrucit el insusi se va fi indatorat la banci. Desigur, cu bani prelevati de la platitorii de taxe care, din cind in cind, se revolta – inutil, de altfel – prin miscari de gen Occupy Wall Street sau EuroMaidan (Kiev).Tot o forma insidioasa de control este si mitul hranei ieftine, care se produce din nimic. Porumbul este o hrana ieftina nu numai pentru om, ci si pentru animale, care sunt fortate sa creasca in ritmuri de 5-6 ori mai rapide decit cele natural. Tratate cu tot soiul de substante chimice care sa le faca sa arate bine, alimentele – oricum consumate in exces in tarile dezvoltate sau, dupa caz, irosite – nu mai sunt sursele necesare de energie vitala, ci determinanti ai unor boli grave, cum este cancerul, din ce in ce mai frecvente in prezent. Iar cei care le produc in cadrul industriei lor originare nu mai cistiga din munca lor. Exemplul cu bananele columbiene vindute in Wall Mart (din documentarul Food Incorporated) este edificator. Pentru ca bananele sa poata fi vindute in Wall Mart cu 45 de centi, ele trebui sa fie cumparate din Columbia cu 5 centi. Consecinta? Refugiul columbienilor in productia de droguri foarte bine vindute in SUA.Capitalismul parazitar, salvarea bancilor si a altor mari intreprinderi esuate din culpa lor si nu a cetatenilor, razboaiele, inclusiv cele economice, stabilite de altii, toate sunt “prioritati” exterioare individulului si comunitatii si ostile lor. Este o onoare sa platesti taxe si impozite, dar daca statul le foloseste dupa prioritati care nu sunt si ale tale, e legitim sa pretinzi sa dai bani direct spitalelor, scolilor, caminelor de copii sau de batrini, asezamintelor culturale sau sportive etc. Asa ar fi prudent. Asa ar fi etic.Capitalismul industrial se opune capitalismului parazitar sau speculativ. Daca cel din urma trebuie combatut, mai ales acum, ca e pe cale de disparitie, capitalismul industrial trebuie facilitat. Industria  inseamna activitate, o actiune umana continua din care izvoraste plusvaloare. Productia non-naturala, urbana si serviciile sunt derivate din exploatarea resurselor naturale. Resursele naturale, mai ales cele energetice, agricultura si ideea generatoare de drepturi de proprietate intelectuala sunt valori naturale sau originare, unde nu se creeaza plus-valoare, ci se valorifica ceea ce este dat de la natura. Pentru ca aceste valori sunt limitate, ele sunt mai importante decit industria urbana. De aceea, repunerea acestei industrii originare pe soclul care ii apartine de drept este mai mult decit utila in aceasta perioada de criza economica, este imperios necesara.Industria folositoare este nu doar un mod profitabil de a-ti cistiga existenta, ci si o forma de salvare a sufletului de la nimicnicie. Activitatea pentru tine si familia ta (folosul individual) poate fi si un folos pentru comunitate.Puterea si controlul care sustrag plus-valorea creata de altii se organizeaza intr-o oligarhie parazitara, ignoranta si de o lacomie fara limite. Cei care produc plus-valoarea si comunitatea in care aceasta se produce nu mai obtin folosul muncii lor, pentru ca acest folos este sustras de banci, banci de investitii, excroci imobiliari sau manageri de fonduri.Unde este politica? Unde este religia? In Romania, cele doua oligarhii se ocupa de constructii de catedrale si de organizarea de procesiuni religioase pentru norodul pios. Tinerilor romani le repugna aceste ipocrizii, atita timp cit problemele lor sufletesti sunt ignorate. Cum sa fii interesat de acest gen de manifestari cind esti lasat acasa de parintii plecati la munca in strainatate la virsta cind ai cel mai mult nevoie de indrumarea lor spirituala si morala? Unde sunt acesti parinti cind copiii lor emo au nevoie de un umar pe care sa plinga? Crestinismul aratat la televizor a devenit ipocrit, ba chiar odios. Mai ales cel amestecat cu politica. Poate ca din refuzul ipocriziei tinerii musulmani sunt atit de atrasi de ideologia razboiului si a mortii predicata de fundamentalistii musulmani. Iata cui abandonam noi “cariera” spirituala a omului.La doi pasi de noi, o tara cu care avem multe in comun (nu numai religia ortodoxa, ci si prelatii care au facut din ierarhiile religioase o mare afacere parazitara) a intrat in faliment. In Grecia, solutia crizei pe care o strabat este stergerea datoriilor create de stat in profitul capitalismului parazitar si inlaturarea acestor capitalisti parazitari de pe spinarea statului. Dar marile banci germane si franceze nu lasa Grecia sa existe. Foarte curind se va putea intimpla la fel cu tari ca Irlanda, Spania sau Italia. Si cu ultima venita, Ucraina.In Romania noastra inconstienta, ne-protestatara, care a negat criza si care sfideaza riscul de colaps al Europei in timp ce se uita la tv la “talente”, lipsa oricarei reactii articulate a societatii civile face ca spatiul public sa fie ocupat abuziv de neaveniti.Nu este nevoie de anarhie pentru a reinvia cultul valorii, ci doar sa ne reamintim ce e important.Este vremea sa ne implicam, caci avem pentru ce lupta. Fiecare dintre noi poate fi cel ce sta alaturi, consolatorul. Parakletos.