Actiunea individuala a consumatorului pentru realizarea drepturilor si protectia intereselor sale economice, intreprinsa fie pe cale conventionala (negociere cu creditorul), fie pe cale judiciara sau administrativa, este, de regula, ineficienta si costisitoare, dar mai ales intimidanta, prin nivelul ridicat al potentialelor cheltuieli de judecata pe care consumatorul le-ar putea risca daca, in mod previzibil, ar pierde lupta (inegala din perspectiva armelor juridice) cu puternicul sau adversar.

Mai mult decat atat, demersul individual, chiar finalizat cu succes, poate fi complet lipsit de eficienta in cazul in care comerciantul, abuzand de puterea sa economica, ar refuza sa aplice sau ar ocoli actul aditional, hotarirea sau sanctiunea contraventionala rezultate din acest demers. Ca o ironie a destinului, un reclamant prea insistent poate capata o reputatie proasta in raporturile cu comerciantul. O astfel de consecinta poate fi extinsa si la raporturile (curente sau viitoare) cu ceilalti comercianti. Cu toata insistenta instantelor supra-nationale pentru liberul acces la justitie, se intocmesc, sistematic si transparent sau (mult mai grav), insidios si automatic, prin utilizarea unor algoritmi care culeg de pe internet datele personale ale consumatorilor, liste negre cu persoanele care nu ezita sa isi ceara drepturile pe cale conventionala, administrativa sau in instanta, liste comune unui mare numar de comercianti de pe aceeasi piata, care isi distribuie si isi impartasesc ilegal aceste informatii abuziv culese si, ulterior, nedrept stampilate ca negative, in vederea analizei de rating a clientilor si a excluderii lor din circuitul comercial, ca persoane riscante[1]. Asa este, spre exemplu, Biroul de credit, o lista neagra, pusa la punct de sistemul bancar, care contine clientii rau-platnici si “recalcitranti”, caracteristici si epitete care sunt la libera si discretionara apreciere a comerciantilor din sistem. Odata inscrisi pe aceste liste, simplii particulari devin un fel de paria ai comertului cu credite, fiindu-le interzis, pe termene foarte lungi, accesul la finantarea prin sistemul bancar, ceea ce ii obliga sa apeleze la alte forme de finantare, infinit mai riscante, cum ar fi micro-creditarea (domeniu in care se practica dobanzi si penalitati astronomice, pentru care se apeleaza excesiv la executarea silita in formele cele mai drastice, pentru sume initiale imprumutate infime in raport de valorea bunurilor personale ale imprumutatilor care se vinad la licitatie).

In schimb, aliantele (consortiile) procesuale pot permite costuri judiciare mai reduse, intrucat, per capita, costurile totale sunt mult mai mici, de vreme ce sunt partajate intre un mare numar de reclamanti. Chiar mai important decat atat, alianta procesuala a unui mare numar de persoane care reclama aceleasi drepturi, impotriva acelorasi comercianti, pentru fapte sau acte identice ori similare, asigura si o oarecare dezindividualizare, intrucat consumatorul din grup devine cvasi-anonim, nemafiind o singura tinta a comerciantului, ci unul dintre multipli reclamanti. Nici listele negre intocmite de comercianti, nici algoritmii invatati sa ia urma clientilor “recalcitranti” si sa ii stampileze ca riscanti, nu pot trece dincolo de identitatea de grup. In plus, o alianta procesuala contribuie, in ea insasi, la concentrarea atentiei organelor judiciare (diluata in cazul unui mare numar de actiuni individuale, de mica importanta pentru sistem, dar extrem de tensionate si grave pentru reclamantul concret) si chiar a opiniei publice si a mass-media, ceea ce, teoretic, ar trebui sa dea aliantelor procesuale sanse mai mari de succes.

Procesele colective normativ recunoscute (asa cum sunt actiunile in incetarea practicilor inselatoare ale comerciantilor si actiunile in evacuarea din contractele-tip ale comerciantilor a clauzelor abuzive) au, in plus, avantajul efectelor erga omnes, fiind vizate toate practicile comerciale si, respectiv, toate contractele – tip utilizate de comerciant in activitatea sa. Foarte important in planul unor reglementari cum sunt cele referitoare la combaterea clauzelor abuzive, la incetarea practicilor inselatoare si la despagubirile cauzate consumatorilor de punerea sau mentinerea pe piata a unor produse cu defecte, este efectul de disuasiune(descurajare) pe care hotarirea judecatoreasca cu efecte erga omnes o exercita asupra comerciantului sanctionat sau obligat la despagubiri, si mai ales asupra concurentilor sai, care se vor abtine de la asemenea comportamente in viitor, de teama sanctiunii sau a despagubirilor mari implicate. Nu este neglijabil efectul de persuasiune (incurajare) asupra comerciantului, intrucat un proces colectiv faciliteaza negocierea contractelor-tip ale comerciantului care, avertizat de pregatirea unui astfel de proces sau nevoit sa se apere intr-un proces colectiv deja declansat (de regula, indelungat si generator de imagine negativa), va prefera o negociere.

Desi este paradoxal si contra-intuitiv, trebuie remarcat ca un proces colectiv ar putea avea efecte pozitive asupra comerciantului, fie ca va pierde sau va castiga procesul. Pierzind procesul, comerciantul va sti exact ce anume din contractele sale tipizate este incorect, ilegitim sau abuziv si va putea sa le corecteze, avand sansa redobandirii increderii consumatorilor si a evitarii unor alte procese ulterioare, costisitoare si aducatoare de publicitate negativa; castigand procesul, comerciantul nu va castiga, neaparat, in prestigiu, dar va putea opune cu succes puterea de lucru judecat in orice alt proces viitor, individual sau colectiv, privitor la acele contracte-tip si, in plus, va sti ca, desi contractele sale tipizate nu sunt expresii ale unor practici incorecte sau abuzive, increderea consumatorilor, dificil de castigat si consolidate, se poate pierde extrem de rapid prin decizia orgolioasa de a accepta provocarea unei dispute judiciare cu un numar foarte mare de consumatori.

Medierea este o procedura prealabila actiunii judiciare, facultativa, dar cu potential de a evita costurile si tensiunea unui proces si de a oferi sansa unei relatii contractuale de lunga durata, baza pe re-castigarea increderii consumatorului in comerciantul cu care a contractat. Extrem de importanta pentru reusita unor astfel de metode alternative de solutionare a disputelor este independenta mediatorilor si, mai ales, a organismelor cu putere de control si supraveghere asupra activitatii si conduitei morale a mediatorilor. Finantarea acestor activitati de catre comerciantii care sunt parti (curente sau potentiale) ale disputei si, mai ales, constituirea organismelor cu putere de control si supraveghere cu reprezentanti ai comerciantilor vizati de obiectiile, acuzele si cererile de despagubire ale comerciantilor, sunt piedici serioase in calea convingerii consumatorilor sa apeleze la mediere, in defavoarea actiunilor judiciare, atat de costisitoare si riscante (pentru ambele parti).

Actiunile in raspundere contra statului si daunele punitive la care ar putea fi obligat comerciantul vinovat de incalcarea regulilor imperative privitoare la concurenta si la protectia consumatorilor au propriul efect de disuasiune, care vizeaza comerciantii tentati de abuzul de putere economica si de profit usor prin comportamente care prejudiciaza consumatorii.

Prin aceste alternative la actiunea individuala, singulara, a consumatorului se poate asigura respectarea principiului efectivitatii legislatiei in domeniu si al inaltului grad de protectie a consumatorilor.

[1] Listele negre cu clienti recalcitranti sau cu utilizatori riscanti ai retelelor de socializare pe internet, alcatuite prin programe automatice, prin algoritimi care “invata” ca un client care isi cere drepturile este un client riscant si, in consecinta, trimit in spatiul virtual, cu rate exponentiale de raspandire, mesajul negativ relativ la clientul riscant, sunt inca in faza incipienta, dar risca sa devina un cosmar informational si logistic. Acest gen de “protectie” contra clientilor riscanti sau recalcitranti este, de altfel, auto-destructiv pentru comerciant si pentru comert, in genere, intrucat oamenii se vor abtine de la consum, cu consecinte incrementale devastatoare pentru economie, care se va opri din crestere si chiar va involua ssub impactul reducerii consumului. De aceea, legislatia protectiei datelor cu caracter personal este importanta pentru fiecare dintre noi, dar este esentiala pentru comercianti si pentru comert, in general.