EPISODUL I

Reprimarea clauzelor abuzive din contractele comerciale este un joc de noroc in Romania, situat intre bunele intentii si ipocrizia scenaristilor europeni ai legislatiei in domeniu.

Legiuitorul roman si, mai ales, instantele noastre nationale, trebuie sa isi regandeasca total politica legislativa si practica in domeniul clauzelor abuzive si, in genere, in intregul domeniu al protectiei consumatorilor*.

Intr-o recenta Comunicare a Comisiei Economice**, aceasta problema s-a ridicat cu acuitate. Respectiva comunicare nu este dedicata exclusiv Romaniei, ci este general adresata statelor membre, autoritatilor lor interne si resortisantilor UE. Documentul contine o analiza exegetica (dar nu exhaustiva) a jurisprudentei CJUE emisa in interpretarea obligatorie a Directivei clauzelor abuzive 93/13/CEE, precum si un set comprehensiv de orientari practice adresate destinatarilor acestei jurisprudente.

Comunicarea CE din iulie 2019 porneste de la deranjanta constatare (pe care CE a mai facut-o odata, cu ocazia adoptarii Directivei 2014/17/CEE privind creditele imobiliare) ca legislatia protectiei consumatorilor este ignorata (uneori, intentionat) de autoritatile statelor membre, sub presiunea unor preocupari “prioritare”, cum ar fi protectia creditorilor financiari si a planurilor lor de profit contra consumatorilor sau cutumele judiciare locale, contrare Dreptului UE, ori comoditatea si lipsa de curaj a legiuitorilor interni. Este adevarat, insa, ca dreptul nostru intern si jurisprudenta noastra nationala ocupa un neonorant loc fruntas in clasamentul ostilitatii fata de cetateanul de rand si al boieriei asigurate ghildelor financiar-bancare. Sunt un martor al acestui neo-feudalism de tip romanesc si va vorbesc din experienta de peste 10 ani de lupta contra cutumelor si a autoritatilor care il fac sa prospere.

Statele membre ale UE sunt obligate sa aplice Directiva clauzelor abuzive 93/17/CEE (denumita, in continuare, DCA), asa cum aceasta este interpretata de CJUE, fie prin inlaturarea de la aplicare a dreptului intern care ii este contrar, fie prin modificarea imediata a legislatiei si a jurisprudentei contrare. Inlaturarea de la aplicare a dreptului intern, pentru contrariretate cu dreptul si jurisprudenta UE, este o obligatie directa a instantelor si a autoritatilor administrative nationale, in cazuri concrete. Desi obligatia generica de modificare imediata a legislatiei si a jurisprudentei incumba legiuitorului si, respectiv, instantelor de la varful sistemului judiciar (ICCJ si chiar CCR), neavand incidenta in cazurile concrete, totusi, si in acest caz prioritatea dreptului si jurisprudentei UE trebuie asigurata de indata, sub sanctiunea procedurii de infringement.Multe state membre ale UE au ignorat aceste comandamente sau au nuantat modul in care le pune in practica.Romania este, din nefericire, un fel de campioana pe invers a acestei atitudini de ignorare a legislatiei protectiei consumatorilor sau de “negociere” a nuantelor. Practic, la noi, s-a ajuns la cimentarea unei jurisprudente de protectie si la consolidarea unei legislatii de ocrotire a creditorilor financiari contra consumatorilor.

Dupa anul 2015 (anul “seminariilor de la Sinaia”, pour les connaisseurs), jurisprudenta noastra a devenit cvasi-unanim defavorabila, ba chiar ostila consumatorilor.Este suficient sa exemplific cu situatia litigiilor referitoare la inghetarea cursului leului fata de francul elventian si cu situatia litigiilor referitoare la darea in plata.Concret, desi speta Andriciuc a determinat solutii favorabile consumatorilor in toate tarile membre UE care au o astfel de problematica, tribunalul si curtea de apel din Oradea, unde s-a initiat procesul, au dat castig de cauza bancii, si nu consumatorilor (Andriciuc si altii). In prezent, speta este pe rolul ICCJ, avand termen in 20 septembrie, dar neavand prea multe sanse de a se judeca curand, intrucat se asteapta, inutil, inca un raspuns lamuritator de la CJUE (la saselea, incepand cu speta Kasler).In litigiile privind darea in plata a imobilelor ipotecate, dupa ce Curtea Constitutionala a Romaniei a introdus in lege, ca un adevarat participant la actul de legiferare, “conditia” impreviziunii, instantele de drept comun au transformat legea darii in plata intr-un fel de afront direct la adresa well-being-ului si a mindfulness-ului judecatorilor, facand-o aproape cvasi-inutilizabila. Spre exemplu, in afara de obligarea consumatorului la a face proba impreviziunii, ceea ce este pricum ilegal si contrar Dreptului UE, instantele noastre vajnice si independente au impus suplimentar conditii de-a dreptul absurde, cum ar fi decesul intempestiv al debitorului sau declaratia de razboi din partea unor state fara trecut dusmanos la adresa Romaniei … Mai mult chiar, ca sa faca din legea DIP o “lex simulata”, adica ceva ne nu merita bagat in seama intr-un proces de asigurare a profitului bancilor si al colectorilor de creante, judecatorii au scris, alaturi de avocatii bancilor, tomuri intregi de “lucrari de specialitate” dedicate infierarii legii DIP si diabolizarii autorilor acesteia.

Legislatia incercata in Parlament, in intentia de a usura cumva povara celor peste 1,2 milioane de consumatori supra-indatorati sau faliti, a fost fie emasculata, fie combatuta sau chiar diabolizata, cu toate mijloacele de lobby, de persuasiune mediatica si de disuasiune institutionala (au fost reprezentanti ai autoritatilor care au amenintat initiatorii unor astfel de proiecte de lege cu plangeri penale la DNA…).Asa a fost cazul cu Legea DIP, care a suportat, progresiv, o serie de conditii suplimentare de admisibilitate, de natura a o face profund discriminatorie si cvasi-imposibil de aplicat in practica. De exemplu, conditia pragului maxim de 250 de mii de euro a impartit consumatorii in “bogati” si saraci, desi o datorie mai mare de 250 de mii de euro nu inseamna o avere mai mare, ci o supra-indatorare mai probabila. Iar inlaturarea de sub beneficiul legii a creditelor de tip “Prima casa” a facut legea inaplicabila celor care au mai multa nevoie de aceasta. Despre “conditia” impreviziunii, impusa de CCR (care a actionat ca un fel de a treia camera a Parlamentului, cu putere decizorie) am vorbit mai sus deja.

Contributia Comisiei Europene la aceasta campanie negativa, anti-consumatori si indreptata impotriva principiilor dreptului UE, a fost decisiva (mai ales ca s-a conjugat cu actiuni pro-banci si anti-consumatori din partea FMI, BM si BCE, ca sa nu mai vorbim de ambasade si “onegheuri”, ca Salvati copii sau Romania curata). Aceasta este o tusa groasa de ipocrizie a politicilor publice a birocratiei europene. In timp ce Comisia Europeana se opunea oricarei initiative de usurare prin lege a poverii consumatorilor romani, pe motive de “risc sistemic” si “hazard moral”, copiind “argumentele” BNR si ale lobby-ului bancar roman, aceeasi Comisie Europeana lucra la Comunicarea publica de care vorbim, un document emis recent (iulie 2019) si care concorda cu absolut toate motivatiile proceselor consumatori versus banci si cu absolut toate initiativele noastre legislative, adaugand si alte motive si exemplificari peremptorii. Este adevarat ca o comunicare a CE este un document de politica publica fara caracter normativ, in timp ce scrisorile ultimative catre Parlament, Guvern si Presedintie au, oficial sau neoficial, caracter imperativ. Evident, solutiile juridice expuse sau sugerate in Comunicarea CE nu au efecte juridice obligatorii, dar prin trimiterile pe care le face la jurisprudenta obligatorie a CJUE, acest document este imposibil de ignorat de instantele din Romania si de celelalte autoritati in domeniul protectiei consumatorilor si a concurentei. Este bine de retinut ca mai mult de un sfert dintre spetele CJUE pe care se bazeaza Comunicarea sunt cauze demarate in Romania: Andriciuc, Matei, Tarcau, Costea etc.

Asadar, pentru ca este obligatoriu conform jurisprudentei UE, Legea darii in plata, atat de prav pervertita de CCR si de instantele de drept comun, trebuie modificata, in sensul proiectului de lege care este in dezbaterea Parlamentului. Legea contra dobanzilor camataresti, legea privind reglementarea retractului litigios, legea privind interdictia caracterului de titlu executoriu al contractelor comerciantilor cu consumatorii, legea conversiei creditelor in valuta la cursul instoric si legea consolidarii puterii circulatorii a leului ca moneda nationala trebuie adoptate de urgenta de Parlament si promulgate imediat (imediat inseamna imediat) de Presedintele Romaniei, care va fi fost el dupa alegerile din noiembrie.Jurisprudenta “unitara”, ostila consumatorilor si contrara dreptului UE, trebuie abandonata urgent, in favoarea unei analize pornite de la premise legislatiei protectiei consumatorilor – inegalitatea de putere economica, de pozitie juridica, de expertiza tehnica si de rezerve de timp care caracterizeaza contractele comerciantilor cu consumatorii. Un rol esential in aceasta privinta il au Avocatul Poporului, Procurorul general si ICCJ, care ar trebui sa initieze si, respectiv, sa solutioneze recursuri in interesul legii de punere de acord a jurisprudentei interne cu dreptul UE.

Aplicarea prioritara a dreptului UE, modificarea legislatiei si schimbarea practicii judecatoresti ridica, desigur, chestiuni de limitare a suveranitatii Statului roman. Dar acesta este un efect (mai mult sau mai putin negativ) al apartenentei Romaniei la UE, deloc chestionat atunci cand “trebuie” protejate bancile si marile corporatii contra consumatorilor de rand si a concurentilor mai firavi si cand trebuie respectate canoanele religioase ale legislatiei ajutorului de stat, intotdeauna favorabile corporatiilor globale si defavorabile comerciantilor locali. A refuza acelasi tratament doar pentru ca trebuie protejati consumatorii contra abuzului de putere economica a corporatiilor ar fi, pur si simplu, fariseism, atat in sens de orbire (protectia consumatorilor inseamna si auto-protectia comerciantilor contra starii de supra-indatorare si faliment), cat si in sens de prefacatorie (dublu standard). Iar acest fariseism ar conduce implacabil la pierderea increderii in UE si in sistemul de drept promovat de birocratia si propaganda aferente. In plus, acest dublu standard ar submina ideea de armonizare a dreptului UE in folosul cetatenilor si ideea de spatiu juridic comun, in care omul de rand poate sa se simta in siguranta.

In urmatoarele 20 de zile, pe parcursul catorva episoade, va voi exmplifica unele solutii si sugestii ale CE in domeniul bunei interpretari si aplicari a directivei clauzelor abuzive.

Cu titlu de teaser, maine va voi arata de ce, privind retrospectiv, cererile de inghetare a efectelor contractelor bancare, formulate in toamna lui 2010, erau corecte si chiar benefice bancilor, si de ce dispozitia din Legea DIP care prevede inghetarea ratelor de credit incepand din data notificarii de dare in plata era necesara si rezonabila. Niciunul dintre aceste doua demersuri ale noastre nu a fost o simpla intuitie, ci rezultatul intelegerii corecte a dreptului UE si a efectelor sale directe in dreptul intern al statelor membre, inclusiv Romania. Atat doar ca, probabil, aceste idei au fost emise mai inainte de timpul lor, iar instantele si autoritatile vremii s-au temut de noutatea ideilor expuse in sustinerea ziselor dmersuri.

*probabil ca multi dintre voi se vor intreba daca avem realmente o astfel de problema; in tumultul stirilor la minut, scrise cu maxim 150 de cuvinte, si sub teroarea rasturnarilor de situatie, de la ora la ora, in legatura catastrofele si tragediile curente (intretinute de falimentarul si ostilul sistem al autoritatilor de ordine publica, de protectie contra situatiilor de urgenta si de justitie de proximitate) probabil ca asta ar fi reactia voastra “fireasca”; dar nu e nimic natural la aceasta reactie programata, caci sunteti dresati sa va concentrati atentia pe “prioritatile” momentului, in detrimentul problemelor de fond, iar consimtamantul pentru achizitia unor idei care nu va apartin va este fabricat; ce-ati zice, totusi, daca ati sti ca in Romania sunt cca 5,6 milioane de persoane active, din care mai mult de 1,2 milioane sunt supra-indatorate sau falite, de-a dreptul, iar clasa politica, “onegheurile” militante si activiste, mass-media si influencerii aleg sa ignore aceasta problema care actioneaza ca o oala de fierbere sub presiune?**comunicarea este disponibila aici, in limba romana:  https://ec.europa.eu/…/sites/info/files/uctd_guidance_2019_…

PS: Stiu ca textul de mai sus este lung si greu, dar :

(i) cei ce nu suporta texte mai lungi de 150 de cuvinte nu sunt obligati sa citeasca;

(ii) refuzul de a citi tot se poate compensa cu un simplu share.