Episodul III

Iata mai jos motivele oficiale ale CE si ale CJUE pentru care se justifica modificarea procedurii civile romane, pentru a nu mai permite subminarea drepturilor conferite de legea europeana consumatorilor. Pana la modificarea legii interne, iata de ce trebuie ca instantele nationale sa dea prioritate la aplicare legii europene, inlaturand de la aplicare, in cazul concret pe care il judeca, legea interna, contrara legii europene.In masura in care normele de procedura ale statelor membre afecteaza aplicarea drepturilor prevazute de legislatia UE, aceste norme trebuie sa respecte principiul echivalentei si principiul efectivitatii, care sunt expresii ale obligatiei generale a statelor membre de a asigura protectia jurisdictionala a drepturilor personale in temeiul dreptului UE (1).Principiul echivalentei impune ca normele procedurale de protectie a drepturilor ce decurg din legislatia UE sa respecte standardul minimal de favorabilitate a normelor aplicabile protectiei unor drepturi similare prevzute in temeiul legislatiei interne. Dreptul Uniunii Europene, mai ales in domeniul protectiei consumatorilor, asigura o protectie minimala a destinatarilor. In dreptul intern, acest standard poate fi depasit, dar numai cu conditia ca normele in discutie sa fie mai favorabile consumatorilor. In baza principiului echivalentei, instantele nationale sunt obligate sa aplice aceste garantii procedurale si atunci cand normele din dreptul intern le-ar impiedica, in mod obsinuit, sa o faca, si chiar sa ignore jurisprudenta contrara a instantelor de la varful sistemului lor judiciar (2).Principiul efectivitatii impune ca normele nationale de procedura sa nu faca imposibila sau excesiv de dificila exercitarea drepturilor conferite cetatenilor, inclusiv consumatorilor, de dreptul UE.Aceste cerinte se refera, in principiu, la: (i) efectivitatea caracterului ne-obligatoriu al clauzelor abuzive; (ii) necesitatea unor mijloace adecvate si eficace pentru prevenirea utilizarii in continuare a clauzelor contractuale abuzive (3); (iii) dreptul la o cale de atac eficienta si la un proces echitabil, prevazut, de altfel, si de art. 47 din Carta drepturilor fundamentale.In jurisprudenta CJUE se considera ca nu exista cai de atac eficiente in cazul in care consumatorii nu pot contesta executarea ipotecara in temeiul caracterului abuziv al clauzelor contractuale in cadrul procedurii de executare. Daca analiza caracterului abuziv este ocazionata de un proces pe fond, nu exista cale de atac eficienta daca nu se poate obtine suspendarea executarii silite deja pornite contra debitorului (4). In mod evident, dispozitiile art. 723 Cprciv referitoare la inadmisibilitatea contestatiei la executare cand exista o actiune pe fond la “dispozitia” debitorului este contrara acestei jurisprudente.Normele din Codul de procedura civila referitoare la incuviintarea executarii, la evacuarea din locuinta familiala sau la cautiunea necesara pentru suspendarea executarii ori pentru inghetarea efectelor unei clauze contractuale, incalca aceste principii, eliminand sau reducand la caracteristici iluzorii garantiile oferite de DCA consumatorilor (5).CJUE a considerat ca este “acceptabil” ca procedura de executare silita imobiliara sa incepa in baza unui act juridic care este, in el insusi, un titlu executoriu, fara a se efectua ex officio un control al clauzelor contractuale abusive (6). Insa, o astfel de procedura sumara de executare silita este compatibila cu garantiile prevazute de Directiva clauzelor abuzive in favoarea consumatorilor numai daca sunt permise cai de atac eficiente, derulate in termene rezonabile, cum ar fi masurile provizorii (suspendarea executarii silite, inghetarea efectelor contractului), si numai daca analiza ex oficio a clauzelor abuzive este garantata in cadrul procedurii de fond ulterioare (7).Regulile din dreptul intern care impiedica efectivitatea cailor de atac trebuie inlaturate de la aplicare, Directiva clauzelor abuzive urmand a avea aplicabilitate directa in dreptul intern.Normele de procedura nu ar trebui sa submineze efectivitatea protectiei impotriva clauzelor contractuale abuzive, garantata de DCA. Pot fi incluse in aceste coordonate cazurile in care dreptul intern nu prevede examinarea ex officio a clauzelor abuzive sau chiar o impiedica, dar solutia este valabila ori de cate ori dreptul intern incalca in orice alt mod DCA.Cu toate acestea, instantele noastre interne nu numai ca refuza sau omit sa analizeze din oficiu caracterul abuziv al clauzelor contractuale puse in executare silita, dar, in plus, refuza sa aplice cu prioritate Dreptul UE fata de dreptul intern, defavorabil consumatorilor. Riscul pe care il implica aceasta atitudine este enorm. In cauza C-168/15, Milena Tomasova, CJUE a statuat ca, in anumite conditii, statele membre au obligatia de a despagubi consumatorii pentru prejudiciile cauzate printr-o decizie a unei instante de ultim grad care nu a examinat clauzele contractuale relevante din oficiu, desi avea aceasta obligatie in temeiul DCA.Nu este necesar ca instantele nationale sa solicite sau sa astepte anularea unei astfel de norme interne prin mijloace legislative sau constitutionale. In cazul in care dreptul intern, incluzand normele de procedura, nu poate fi interpretat in conformitate cu dreptul UE, instantele nationale trebuie sa inlature aceste norme de la aplicare si sa se bazeze, in formularea solutiei, direct pe Dreptul Uniunii Europene.Note:(1)  A se vedea cauzele conexate 317-320/08, Alassini.(2)  A se vedea cauzele conexate C-154/15, C-307/15 si C-308/15, Gutierez Naranjo.(3) Actiunea colectiva reglementata din art. 12-13 din Legea nr.193/2000 pare a fi, teoretic, eficienta, dar practic este totalmente ignorata de comercianti si de instante.(4) A se vedea Cauza C-415/11, Aziz.(5) In acest sens sunt cauzele C-618/10, Banco Espanol de Credito, C-415/11, Aziz, si C-76/11, Pohotovost.(6) A se vedea cauza C-32/14, Erste Bank Hungary. De retinut ca aceasta speta se refera la un act notarial, si nu la contractul de credit in sine, care are caracter de titlu executoriu in sine in dreptul noastru. Se poate presupune ca notarul face o verificare a legalitatii actului notarial, inclusiv sub raportul clauzelor abuzive. Este cert, insa, ca banca nu numai ca nu se preocupa sa nu aiba clauze abuzive in contract. Dimpotriva, banca se preocupa sa includa in contract clauze abuzive, eventual, insidioase, inselatoare, tocmai pentru a-si asigura un profit consistent. De aceea, speta enuntata nu ar trebui extinsa, tale quale, la contractele de credit. Oricum, solutia enuntata este destul de putin compatibila cu principiul efectivitatii.(7) Solutia verificarii ex oficio a clauzelor abuzive este, din pacate, un paliativ si o manifestare a ipocriziei, intrucat intervine post factum. Analiza ulterioara a clauzelor abuzive ar putea deveni inutila, intrucat executarea silita poate avea efecte ireversibile.

Episodul I

Episodul II