Episodul IV

In afara de motivatiile principiale din dreptul nostru intern, legea europeana si jurisprudenta CJUE, aplicabile cu prioritate fata de norma interna contrara, prevad importante motivatii pentru care proiectul de lege anti-camatarie si proiectul de lege de inghetare a cursului valutei de plata la nivelul acestuia din data contractarii creditului sunt nu numai admisibile, ci chiar obligatorii.In prealabil, trebuie remarcat ca:(i) creditorii financiari ignora sau incalca in mod intentionat obligatia de informare a consumatorilor si de avertizare asupra riscurilor contractului si, desi aceste atitudini subiective pot fi motive de dol prin reticenta sau de violenta economica, adica motive de anulare a contractului pentru vicii ale consimtamantului, rareori se intampla ca instantele sa nu andoseze si sa nu certifice cu patalamale legale aceste comportamente, din “ratiuni” de protectie a profitabilitatii afacerii creditorilor financiari;(ii) Ghidul (Comunicarea) CE de interpretare si aplicare a Directivei clauzelor abuzive, publicat in luna iulie 2019, utilizeaza fara retinere conceptul de “camatarie”;(iii) notiunea juridica de “camatarie” este, in mod oficial, desprinsa de intelesul sau restrans, peiorativ si penal, avand sensul larg (si normal) de dobanda excesiva.In aceste prvinte, din jurisprudenta CJUE rezulta ca:

1. Obligatia de informare este esentiala, intrucat consumatorii trebuie sa poata intelege intinderea drepturilor si a obligatiilor care le revin in temeiul contractului, inainte ca acesta sa devina executoriu in ceea ce ii priveste. In special in cazul imprumutului, instanta nationala are obligatia sa verifice daca au fost comunicate consumatorului toate elelementele care pot avea efect asupra intinderii obligatiilor sale si care ii permit acestuia sa evalueze, printre altele, costul total al imprumutului.In cazul imprumuturilor in moneda straina, deprecierea monedei in care consumatorii isi incaseaza veniturile poate afecta in mod grav capacitatea lor de a rambursa imprumutul. De aceea, CJUE impune creditorilor sa prezinte posibile variatii ale cursurilor de schimb valutar, precum si riscurile inerente contractarii unui imprumut in moneda straina, iar instantelor nationale le impune obligatia de a verifica daca creditorul a comunicat sau nu consumatorului orice informatie relevanta care sa ii permita sa isi evalueze obligatiile financiare si daca a acordat sau nu importanta cuvenita acestor informatii importante (1). In mod evident, este dificil sau chiar imposibil ca un consumator sa probeze lipsa informatiilor necesare pentru a putea sa isi evalueze singur obligatiile financiare si intiunderea acestora. A pretinde o astfel de proba este nu numai absurd, dar si ilegal – nimeni nu poate fi obligat sa faca proba unui fapt negativ. De aceea, este logic si just ca, dimpotriva, creditorului sa ii revina sarcina faptului pozitiv al furnizarii informatiei adcvate (si a avertismentului asupra riscurilor contractului). Asadar, le revine comerciantilor sarcina de a dovedi ca au furnizat consumatorilor informatiile necesare pentru a putea sustine claritatea si inteligibilitatea clauzelor contractuale.Previzibilitatea efectelor contractului este un aspect al transparentei. Este esential ca unui consumator sa i se explice clar si inteligibil, inca din faza pre-contracuala, modificarile unilaterale ale contractului, in special cele privitoare la pret. De aceea, mecanismele de modificare a pretului nu sunt clauze care sa fie excluse de la analiza caracterului abuziv (2). Contractele incheiate de comercianti cu consumatorii sunt contracte esentialmente comutative – obligatiile partilor, dar mai ales obligatiile consumatorilor, sunt determinate (sau determinabile in virtutea unui criterii precis, neechivoc si usor intelegibil). Este inadmisibila pervertirea unui contract comutativ intr-unul aleatoriu, prin clauze opace, echivoce sau inselatoare. Circumstantele care insotesc incheierea contractului trebuie, deasemenea, sa ii fie previzibile consumatorului. Este vorba atat de circumstantele cunoscute sau care ar fi putut, in mod rezonabil, sa fie cunoscute comerciantului la incheierea contractului, cat si de cele care care ar putea afecta executarea viitoare a contractului. O astfel de cricumstanta care insoteste incheierea contractului, dar care poate afecta executarea viitoare a acestuia, este riscul de variatii ale cursului de schimb valutar. Este vorba de un risc contemporan contractarii unui imprumut in moneda straina, dar care se poate materializa numai in timpul executarii contractului. In raport de cunostintele si expertiza creditorului, instantele nationale trebuie sa evalueze daca expunerea consumatorului la riscul de schimb valutar este in conformitate cu cerintele de buna credinta, adica este sau nu o practica echitabila si corecta (3). Solutia nu are in vedere nici riscul supra-adaugat de hiper-valorizare, nici practicile inselatoare, ci numai riscul valutar obisnuit, “inerent” operatiunilor care implica valuta. Codul consumului obliga comerciantul, la art.15, sa avertizeze public asupra riscului imprevizibil al unui produs sau serviciu considerat, in mod normal, sigur. In legatura cu produsele sau serviciile considerate riscante, Codul consumului obliga comerciantul, la art. 48, sa informeze in mod prompt, precis si complet consumatorul cu privire la riscul la care este supus prin folosirea normala sau previzibila a bunurilor.Atunci cand consumatorii sunt pusi intr-o pozitie dezavantajoasa din cauza unor clauze contractuale neclare sau ne-inteligibile sau, si mai grav, din cauza unor clauze ascunse sau inselatoare, “este putin probabil” ca vanzatorul sau furnizorul sa fi actionat corect si echitabil fata de consumator si sa ia in considerare interesele sale legitime (4).
2. O dobanda excesiva (camatareasca) este nu numai rezultatul inserarii unor clauze abuzive in contractul de imprumut, ci si expresia unei cauze ilicite a contractului sau a unui dol (inducere intentionata in eroare) in dauna debitorului, adica motive de nulitate absoluta. Alaturi de alte clauze care reglementeaza obligatii financiare ale debitorului (cum ar fi clauza de trecere a intregului risc valutar pe seama debitorului sau penalitatile), dobanda camatareasca (excesiva) poate conduce la supraindatorarea si ruina debitorului, ceea ce determina lipsirea creditorului de sursa de lichiditate asigurata, pana la instalarea starii de supra-indatorare sau de ruina a debitorului, de contractul aflat in derulare. Pe lantul de obligatii comerciale ale creditorului “aparat” de clauza de dobanda excesiva (camatareasca), mai ales in cazul in care exista o pluralitate de debitori ai sai aflati in stare de ruina, pot aparea sincope si chiar incetari ale platilor, cu consecinta transmiterii acestui virus in intregul sistem. Este limpede de ce nulitatea clauzei sau a intregului contract are caracter absolut – normele incalcate sunt imperative, intrucat intereseaza pe toata lumea.Dreptul intern poate prevedea ca lipsa de transparenta duce la nulitatea clauzelor contractuale (dol prin reticenta, cauza ilicita), fara a fi necesara aplicarea testului caracterului abuziv. Directiva clauzelor abuzive nu reglementeaza, proprius-zis, valabilitatea contractelor. Totusi, este posibil ca, in conformitate cu dreptul national, caracterul abuziv al unora dintre clauzele contractului sa duca la nulitatea acestuia, in ansamblu (de exemplu, cand contractul nu poate fi executat fara prevederile privind obligatiile esentiale ale partilor). Dreptul intern poate prevedea nulitatea contractului in ansamblul sau daca, de exemplu, acesta incalca vreo interdictie legala, prevede rate excesive ale dobanzilor (practici de camatarie) sau contravine in alt mov bunelor moravuri. Consumatorii pot sa evite contractele a caror incheiere se bazeaza pe un comportament fraudulos sau agresiv al comerciantului, care poate corespunde unor practici comerciale inselatoare, agresive sau inechitabile, in sensul Directivei 2005/29/CE (5).Daca motivele de nulitate coincid cu prezenta in contract a unor clauze abuzive, in mod normal DCA are o aplicare subsidiara, cu conditia ca normele dreptului intern sa nu submineze eficacitatea DCA. Asadar, normele relative la nulitatea contractelor trebuie sa determine rezultate mai favorabile pentru consumatori decat protectia minima oferita de DCA (6), in caz contrar fiind inlaturate de la aplicare (7).

Note:(1)Cauza C-186/16, Andriciuc.(2) Cauzele C—472/12, Invitel, C-92/11, RWE Vertrieb, si C-143/13, Matei.(3) Cauza C-186/16, Andriciuc, pct. 54-56.(4) Ghidul, p. 42.(5) Ghidul, p. 22.(6) Cauza C-453/10, Perenicova, pct.47.(7) Pentru aceasta solutie de principiu, a se vedea cauzele conexate C-482/13, C-484/13, C-485/13 si C-487/13, Unicaja Banco, pct.38, precum si Ghidul, p.22.

Episodul I

Episodul II

Episodul III