La indemnul UNJR si al AMR si in contrapozitie cu recomandarea de aseara a CSM de a se suspenda protestul, majoritatea curtilor de apel din tara, inclusiv Curtea de apel Bucuresti, au decis sa continue “protestul”, oferindu-ne tuturor celor care lucram in sau cu sistemul judiciar un neasteptat si ne-binevenit surplus de vacanta judiciara. Daca protestul, asa cum propun UNJR si AMR, va dura pina la 5 octombrie, multi dintre colegii de breasla vor trage obloanele. Economia, blocata deja de cele trei saptamini de protest (nu mai iau in calcul celalalt “protest”, de peste vara, ca macar atunci stiam ca activitatea este redusa la jumatate si nu era prea mare agitatie, toti fiind in vacanta), va intra in colaps daca “protestul” va mai dura inca trei saptamini. Daca economia, singura furnizoare de venituri la bugetul de stat, nu va mai functiona, ci se va transforma in troc, ramine de vazut de unde vor mai putea fi platiti protestatarii nostrii colegi.

Despre justitiabil – caruia nici un magistrat protestar nu-i cere public scuze, asa cum fac grevistii din serviciile publice atunci cind protesteaza si ei – nu mai e cazul sa reamintesc, caci acesta deja s-a intors impotriva magistratilor ca profesie si sistem.

Cel mai grav lucru insa nu este prelungirea peste limitele logicii a “protestului”. AMR si UNJR, prin vocea de tunet a dnei Pivniceru, ne informeaza sec, cu o sentinta fara drept de apel, ca in data de 6 octombrie 2009, toata activitatea judecatorilor va inceta. Nu se vor mai judeca, deci, nici arestari, nici incredintari de copii. Ei bine, asa ceva depaseste orice limita si derapeaza in lovitura de stat. Stimati colegi, ceea ce ne impuneti noua, profesiilor care depind de sistemul judiciar si justitiabilului, nu mai este deloc acceptabil, nu numai din punctul de vedere al legii, ci si din punctul de vedere al moralei si al logicii.

Caci, daca mai stim sa citim legi –asa incilcite cum sunt ele facute de vajnicii nostrii politicieni – atunci nu putem sa nu observam ca prin art. 4 din proiectul Legii salarizarii in sistemul bugetar, magistratilor li se creeaza singura pozitie privilegiata in categoria salariatilor bugetari : desi sunt pusi in grila in partea de sus a acesteia (cu salarii stabilite cu un coeficient de minim 4,5 pina la 12), totusi acestor salarii li se adauga, in termen de trei zile de la intrarea in vigoare a Legii, doua sporuri de 25%, si respectiv, 5%, pentru suprasolicitare si confidentialitate, precum si, de la 1 ianuarie 2010, inca un “adaos” de 25% si unul de 10%, pentru acelesi cauze.

Asadar, toate sporurile pe care magistratii le-au obtinut, cam la limita legii, prin hotariri judecatoresti, sunt acum incluse in salariu si trecute pe cartea de munca, cu titlu de salariu nominal, care nu va mai putea fi modificat sau retras dupa cum le va trece prin cap politicienilor, din ratiuni conjuncturale. Pe de alta parte, o serie de revendicari justificate ale magistratilor (trecerea bugetului sistemului judiciar la ICCJ; un minim de 1% din PIB alocat acestui sistem in fiecare an) nu pot fi puse in practica pina la 5 octombrie. Pina cind se constituie la ICCJ un department financiar, cu extensii in teritoriu, care sa administreze banii sistemului judiciar, pot trece si 6 luni. Iar alocatia bugetara de 1%, chiar daca s-ar modifica prin OUG legea statutului magistratilor si legea finantelor publice, tot nu se poate aplica mai devreme de 1 ianuarie 2010, intrucit trebuie trecuta in legea bugetului pe 2010.

Ca avocat si profesor universitar am luat si eu atitudine relativ la acest “protest” in repetate rinduri. Cu toate ca principial revendicarile magistratilor sunt corecte, faptul ca “protestul” a durat deja 3 saptamini si acum s-a prelungit cu alte 3 saptamini, face ca acest protest – bazat, repet, pe revendicari legitime – sa nu mai justifice deloc refuzul acestora de a judeca. Din persectiva omului obisnuit, pe care nu l-a parasit inca bunul simt, problemele magistratilor sunt reduse acum la o disputa pe salarii. Iar omul de pe strada, caruia din 6 oct 2009 i se va putea sparge capul pe strada fara ca cineva sa-l mai poata aresta pe agresor, se intreaba deja : oare cum veti mai putea pretinde sa vi se aplice legea si Constitutia, cind chiar dvs o incalcati legea? Oare cum va puteti pretinde drepturile dvs legitime, in timp ce le incalcati drepturile celorlalti?

Dar problemele justitiei sunt nu numai de conjunctura, ci si de esenta. Spre exemplu, desi magistratii sunt o putere in stat, in magistratura sunt prea multe asociatii profesionale ale magistratilor (AMR, UNJR, SoJust). Ba chiar, la CSM se accepta deja idea constituirii  unui sindicat al magistratilor, cu obladuirea CSM. O putere in stat nu se poate constitui in sindicat fara a-si nega caracterul esential de putere in stat. Sa ne imaginam ca si parlamentarii si-ar constitui sindicate sau, si ma caraghios, ca si ministrii si-a face sindicate.

Eu stau si ma intreb uneori oare cind mai au judecatorii timp sa isi faca jobul, daca sunt atitea adunari generale, sedinte ale AMR, ale UNJR, ale “sindicatului” CSM? Si, daca tot am ajuns sa vedem la tv judecatori – suporteri, oare cum vor mai asigura judecatorii obisnuiti politia sedintelor de judecata atunci cind un Gigi Becali va veni in sala cu suporterii sai care vor huidui ca pe stadion, cind am vazut cu toii cum huiduiesc judecatorii in CSM, in vazul tuturor si la ore de maxima audienta? In loc sa fei o autoritate de supraveghere si control al puterii judecatoresti, CSM este mai mult un sindicat. Unii lideri ai asociatiilor magistratilor fac mai mult politica decit justitie, iar independenta si inamovibilitatea i-a cam transformat pe judecatori in niste mici zeitati. In fine, este evident ca selectia magistratilor aproape exclusiv prin Institutul National de Magistratura este gresita pe fond si nu asigura acoperirea tuturor posturilor necesare la timp si in conditii transparente.

Pentru ca aceste probleme depasesc cu mult sfera judiciara, este evident ca este necesara o dezbatere publica asupra problemelor pe care le-au exhibat cu atita brutalitate protestele judecatorilor (o rebotezare a banalei greve). Sunt chestiuni fundamentale ce frizeaza chiar Constitutia si care necesita nu un simplu seminar, ci o larga dezbatere publica. In consecinta, invit societatea civila sa se implice si sa incerce sa asculte cit mai multe voci care se exprima cu privire la acest protest continuat.

Desi o tentativa de acest gen a fost facuta zilele trecute, iar “dezbaterea” a cam esuat in discutii sterile cu specialistii in orice din Parlament si a fost politizata, cred ca e timpul pentru o serioasa analiza asupra separatiei si controlului puterilor in stat.