Arestarea lui Oprescu inseamna o scadere a rating-ului Primariei orasului Bucuresti, deci o crestere a costului datoriei, care era oricum ridicat, dat fiind ratingul modest al Primariei (Fitch – BBB-).Un audit al acestei datorii era de mult necesar. Poate se face acum.Iata de ce :Primaria Generala a orasului Bucuresti are in derulare o masiva emisiune de obligatiuni - in valoare de 2,23 de miliarde de lei (500 de milioane de euro) - plus un masiv imprumut de la banci nerezidente in Romania - in valoare de 861,3 milioane de lei (191 de milioane de euro). Aceste cifre nu doar ca sunt enorme in sine, dar relativ la bugetul anual al Primariei Generale (1 mld euro) reprezinta mai mult de 70%. La o astfel de supra-expunere la risc, niciun particular nu ar fi putut sa se imprumute, intrucat nu s-ar fi calificat la analizele de rating. Primaria s-a calificat pentru ca a avut consultanti "buni", atat de buni incat s-ar putea sa faca si ei niste excursii nedorite, dar necesare, la DNA. Iar daca adunam si celelalte angajamente ale Primariei, inclusiv subventiile pentru regiile sau societatile din subordine, totalul datoriilor se duce dincolo de 100% din buget.Deocamdata, Primaria nu este pe deficit bugetar. Fanii capitalismului banditesc global vor spune imediat ca, de fapt, Primaria Bucurestiului a avut un excedent in 2014. Existenta unui excedent bugetar la o institutie publica este, oricum, un esec in administrare, dar asa ceva este aberant cand regii autonome ca Radet si RATB sau societati ca REBU sunt in faliment de facto. Si, oricum, excedentul exista doar pentru ca obligatiunile si imprumuturile externe nu au ajuns inca la maturitate (nu sunt scadente). Asa ca respectivii fani sa nu se imbete cu apa de Dambovita.Unele dintre aceste obligatiuni devin scadente in curand, iar plata va trebui facuta toata, deodata. Un excedent bugetar pe 2014 se va traduce intr-un urias deficit bugetar in perioada 2018 - 2025. Este o uriasa sarcina pentru primarii care, in urmatorii 10 ani, ii vor succeda in functie lui Oprescu.Prima emisiune de obligatiuni va fi scadenta in 2018, urmatoarea in 2020, urmatoarea in 2022 si ultima in 2025. Valorile celor 4 emisiuni de obligatiuni sunt aproximativ egale - 550 milioane lei fiecare. Ce nu este egal: cursul dobanzii. Prima emisiune prevede o dobanda de 2,8%, a doua, de 3,58%, a treia, de 4,43% si a patra, de 5,1%. Toate aceste dobanzi se platesc anual, incepand din iunie 2015, doar suma imprumutata fiind rambursata la maturitate. Algoritmul de crestere a dobanzii inseamna un plus de cca 0,7% pentru fiecare din emisiunile cu scadenta mai mare de 3 ani. Pe masura ce scadenta este mai mare, dobanda - fixa, platita in fiecare an - este mai mare. Cel ce detine obligatiuni cu scadenta mai mare nu doar ca incaseaza mai multa dobanda raportata la anii pe care trebuie sa ii astepte pana la scadenta, ci si mai multa dobanda decat detinatorii de obligatiuni cu scadenta mai redusa. Daca "logica" acestei dobanzi marite in functie de durata progresiva a scadentei ar fi fost aceea de a stimula investitia in obligatiuni pe termen lung, atunci fie emisiunile ar fi fost succesive, fie dobanzile ar fi crescut cu fiecare maturitate a celor 4 emisiuni. Numai ca aceste 4 emisiuni nu sunt succesive, ci concomitente. Iar “treaba” a fost facuta in 2015, prin iunie. Asa ca detinatorilor de obligatiuni li s-au facut cadou, pur si simplu, rate de dobanzi care sunt chiar si cu 3 puncte mai mari decat cea mai mare dobanda la depozite in lei de pe piata bancara (sub 2% in prezent). Este evident pentru oricine nu vrea sa mai stea ascuns dupa degete ca acest aranjament a fost o renegociere cu creditorii pentru evitarea unei crize financiare de proportii. De aceea s-a ajuns la aceasta majorare de dobanda fixa care pare un cadou acordat creditorilor. Un “succes” pentru care, desigur, consultantii primariei dlui Oprescu au primit onorarii de “success” (la fel cum, de altfel, au primit onorarii de “succes” si 3 firme de avocati abonate la contracte cu primaria).Nimeni nu stie exact cine sunt creditorii detinatori de obligatiuni bucurestene. Probabil ca este un secret de stat. Asa o fi pentru noi, simplii platitori de taxe si impozite care i-au construit an de an lui Oprescu un buget de 1 mld euro. Dar nu poate fi un asa secret si pentru Curtea de Conturi, CSAT si DNA.Eu pot doar sa banuiesc ca e vorba de aceeasi bancheri ai umbrei care isi fac loc din ce in ce mai serios in piata financiara romaneasca, inlaturand chiar bancherii clasici din fruntea mesei (desigur, nu ii plang de mila, dar, in curand, acestia vor fi “vaduviti” de tatucul lor Isarescu, cel ce va fi inlocuit curand de omul bancherilor umbrei).Pe de alta parte, mai toate serviciile publice gestionate sau detinute de Primaria Generala a Bucurestiului sunt in faliment: RADET, REBU, RATB, administratia strazilor, sistemul sanitar (“specialitatea” dlui Oprescu). Mare parte din serviciile publice concesionate unor companii private sunt si ele in paragina. Asa este, spre exemplu, serviciul de apa-canal, unul atat de eficient incat la o ploaie torentiala transforma zona Tineretului in Canale Grande (e Sporco). Ca sa nu mai vorbim de datoriile primariei rezultate din litigii. Cel cu Costanda si cel cu Catedrala Sf. Iosif (si, mai nou, cu Papalekas) sunt doar doua din mult mai multe. De fapt, sunt litigii de milioane de euro pe care primaria le pierde si in acelasi timp plateste onorarii de esec avocatilor proprii. Extrem de tensionata si – previzibil, costisitoare – este chestiunea despagubirilor pentru imobilele nationalizate, care implica zeci de mii de persoane, la propriu.Sunt convins ca multe active si multe datorii sunt "asigurate" la Astra Asigurari. Pentru astfel de asigurari, nu exista garantarea platii, ci doar inscrierea la masa credala in dosarul de faliment al Astra Asigurari. Iar din acest faliment se vor putea recupera parti din creante doar peste 7-8 ani.O companie publica si chiar o autoritate publica ce are si activitati economice sunt uriasi saci de bani. Ceea ce este necesar este ca sacul sa fie bine cusut pentru a opri hemoragia de bani publici, iar cel ce are in grija sacul sa-l tina strins legat la virf, in asa fel incit de acolo sa nu mai iasa decat sumele necesare cheltuielilor curente ale institutiei. Oprescu si sistemul care l-a pus acolo nu a avut asta pe agenda.Pentru a evita criza financiara sau chiar insolventa la Primaria Generala a Municipiului Bucuresti este nevoie urgenta de un manager de criza. Competenta de a numi un astfel de manager si de a-i stabili tintele este a Consiliului General. Sper ca inteleptii consilieri se vor intruni cat mai repede cu aceasta agenda si ca vor evita “solutii” de genul administrarii speciale de la Astra Asigurari (care a fost un mare esec, probabil regizat). Sper ca cei doi vice-primari, dl Darabont si dl Pieptea, vor observa oroarea situatiei si vor lua masuri. Altfel, vor scoate lumea in strada. Vine iarna, totusi. Iar ciorba servita bucurestenilor de dl Oprescu este foarte, foarte fierbinte.In caz contrar, numele lui Oprescu va fi schimbat de istorici cu cel de Stopescu, iar bucurestenii se vor putea numi ani de zile de acum incolo Oparescu.Nota : cifrele relative la datoria Bucurestiului sunt preluate de pe site-ul Primariei. Pot fi descarcate si analizate de oricine.