Una dintre cele mai ciudate scene din Vechiul Testament, ni-l arata pe Iacob care isi aseaza capul pe o piatra si, cazut intr-un somn adanc, “vede” sau viseaza o scara care urca pana la cer si pe treptele careia urca si coboara permanent oameni si ingeri. Pentru ca scara are doua sensuri, acele fiinte urcand si coborand intr-un du-te-vino permanent, inseamna ca fiintele inaltate pot cobora pe scara, de unde concluzia ca ele pot sa si decada, se pot pogora pe pamant, iar muritorii de rand pot urca pe scara, deci pot sa se inalte la cer. Pe de alta parte, scena ne arata in cuvinte si descrieri ale unor imagini un fapt ce pentru omul modern, adept al logicii carteziene, este in-imaginabil: este posibila „comunicarea” cu fiinte din alte lumi, muritorii pot intra in comuniune cu fiintele inaltate, nemuritoare.Inaltarea pe scara care duce in Ceruri este un ideal pentru om. Pogorarea pe scara care duce pe pamant este o curiozitate sau o necesitate pentru fiintele inaltate.In scena din Scara lui Iacob ni se propune un concept, inaltarea la cer, care se regaseste nu doar in toate religiile lumii, ci si in filosofia metafizica si in mistica initiatica.Perplexitatea omului fata de contactul cu fiintele din alta lume sau din alta dimensiune si, poate, experienta inaltarii la cer, sunt dintre cele mai vechi “caramizi” ale misticii, comune tuturor  religiilor si curentelor ezoterice.Cele de mai jos nu sunt aranjate in ordinea importantei lor religioase sau ideologice, ci intr-o ordine arbitrara cronologica.In Cartea Genezei din Biblie apare un prim om care se inalta la cer: Enoch.Iata ce sta scris in Geneza 5 : 18-25:“Enoch a trait o suta saizeci si cinci de ani, si atunci i s-a nascut Matusalem. Si a umblat Enoch inaintea lui Dumnezeu (subl.n.), dupa nasterea lui Matusalem, doua sute de ani, si i s-au nascut fii si fiice. Iar de toate, zilele lui Enoch au fost trei sute saizeci si cinci de ani. Si a placut Enoch lui Dumnezeu, si apoi nu s-a mai aflat, pentru ca l-a mutat Dumnezeu (subl.n.)”.In sintagma “a umblat Enoch inaintea lui Dumnezeu” pare sa se fi strecurat o imposibilitate logica: un om a comunicat cu Dumnezeu. Daca termenul din ebraica tradus in Biblia noastra este Elohim, atunci se poate interpreta ca nu este vorba de Dumnezeu, asa cum il intelegem noi, oamenii sec. XXI, ci este vorba de dumnezei, de fiinte inaltate, intrucat cuvintul Elohim este la plural, desemnand mai multe persoane, si nu una singura. E posibil sa fie vorba ori de fiinte inaltate, ori de ingeri atat de inalti in ierarhie incat sa fie mandatari sau loctiitori ai lui Dumnezeu. Sau este posibil sa fie vorba de fiinte din alte lumi planetare, aflate in vizita pe Pamant (extraterestri antici, ca in documentarul omonim de pe National Georgrafic). E clar insa ca “a umbla inaintea lui Dumnezeu” inseamna o relatie directa, o comunicare continua si stransa timp de 200 de ani, adica o anume obisnuinta sau chiar familiaritate cu Prezenta lui Dumnezeu in lume rezultata dintr-o viata plina de pietate si devotiune.Si mai socanta este sintagma “si apoi nu s-a mai aflat, pentru ca l-a mutat Dumnezeu”. Dupa ce se face aceasta afirmatie, Enoch dispare brusc din poveste, fiind evocat doar in trecere, de doua ori, in Noul Testament[1].Expresia “nu s-a mai aflat” inseamna disparitie fizica, brusca. Poate fi o rapire (in sensul pe care il dau pasionatii de ufologie a termenului) sau de o inaltare la cer in trup. Enoch a existat pe pamint “doar” 365 de ani. Putin in comparatie cu tatal sau, Iared, si cu fiul sau, Matusalem, care au trait, fiecare, peste 960 de ani. Disparitia pare sa fie una prematura. Desigur, termenul “prematur” are sens in raport cu cei din famila sa, caci o viata de 365 de ani, daca ar fi posibila, ar fi o eternitate in prezent. Aceasta disparitie nu pare a fi cauzata de moartea fizica, ci de un alt eveniment, a carui motivatie nu este usor cognoscibila omului. Nu ne putem imagina perplexitatea contemporanilor sai in urmarea unei astfel de disparitii fizice totale.Prin expresia “l-a mutat Dumnezeu” Biblia nu ne spune ca Enoch ar fi murit, ci ca ar fi fost indepartat de pe Pamint intr-un mod neobisnuit, necunoscut omului. Este posibil ca in cap. 6 din Geneza sa ni se spuna ca, de fapt, Enoch este un om care nu a murit niciodata, ci a fost mutat, transferat intr-un alt loc fizic de pe pamint, dar ascuns muritorilor. “Mutarea” ar fi putut avea ca destinatie Edenul Pamantesc, spre exemplu, acolo unde au salasluit la inceputuri si Adam si Eva dar de unde, au fost izgoniti pentru ca au mancat din pomul cunoasterii. In acest fel, s-ar putea spune ca Enoch a facut drumul invers, rascumparand pacatul originar. Sau Enoch ar fi putut fi “mutat” intr-o alta dimensiune (inaltare la cer). Mutarea, chiar daca este atribuita lui Dumnezeu, implica si o potentiala revenire a lui Enoch printre cei vii, printre cei din aceasta lume.Ne-am putea intreba de ce a fost “mutat” si ce face Enoch acolo unde a fost “mutat”. Din textele apocrife relative la Enoch si din comentariile la acestea rezulta ca Enoch este scribul primordial, suprem, inventatorul scrisului, care este insarcinat cu inregistrarea pe tablele ceresti a tot ceea ce i se intampla omului si a tot ceea ce trebuie sa i se intample omului (exista in mistica evreiasca, asa cum se va vedea mai jos, un curent din care ar rezulta ca cele 10 porunci scrise pe piatra primite de Moise pe muntele Sinai sunt redactate de Enoch si inminate de acesta lui Moise). El are si sarcina sau privilegiul de a prelua direct de pe aceste table ceresti informatii despre intelepciune, pe care le pune la dispozitia omului, pentru a se indrepta.De observat, chiart in Geneza 6, puternicul simbolism al  arborelui genealogic al lui Enoch. El este a 7-a generatie dupa Adam, fiind descendent din Set si nu din Cain. In Noul Testament, Enoch este considerat “al saptelea de la Adam” (Iuda 14-15). Or, in traditia populara a majoritatii popoarelor, cel de-al saptelea descendent are un destin special, fiind un ales al Domnului care urmeaza sa rascumpere pacatul stramosilor. Iar Set este cel de-a treilea fiu al lui Adam si al Evei, cel fara de pacat. Cain il ucisese pe Abel, blestemul sau urmarindu-i stirpea timp de 7 generatii. In vremea lui Enoch, pamantul era populat mai ales de urmasii lui Cain, asociati in Geneza cu violenta si desfraul. Dar pamantul era populat si de Uriasi/Fii lui Dumnezeu, care ii oprimau pe oameni. Uriasii erau rezultate ale impreunarii ingerilor Veghetori pogorati pe Pamant cu femeile oamenilor, urmasi ai acestor ingeri decazuti numiti uneori si nephilimi. Ingerii cazuti au corupt oamenii, revelandu-le cunoasterea interzisa si invatandu-i artele intunecate. Urmasii Veghetorilor, nephilimii, i-au invatat pe oameni arta metalurgiei, iar oamenii au utilizat acest mestesug pentru a fabrica arme de razboi, ceea ce le-a sporit violenta si le-a accelerat extinctia prin potop[2].Enoch este un antediluvian care a trait in imediata apropiere a potopului. El este bunicul lui Noe, acesta fiind fiul lui Matusalem. Pamantul a fost curatat prin potop de pacatele si de violenta oamenilor, specia umana fiind salvata de Noe care si-a ferecat familia in Arca, alaturi de cate o pereche din fiecare animal de pe pamant, la final toti calatorii – oameni si animale – de pe Arca debarcand pe un pamant virgin si din nou primitor pentru viata. Enoch este simbolul opozitiei fata de modele si moravurile epocii, opusul contemporanilor sai violenti si desfranati, un om drept care a avut menirea de a avertiza asupra judecatii divine iminente[3]. El este cel care, prin traditie, i-a lasat lui Matusalem, codul necesar supravieturii speciei umane, cod care a fost preluat, inteles si aplicat de Noe. Daca civilizatia Atlantidei s-a sfarsit prin potopul biblic (prezent in toate religiile lumii antice), atunci Atlantida, cu tot cu secretele ei, a fost salvata prin acest cod, Arca lui Noe fiind vehiculul cu care s-a ajuns la destinatie.Dupa ce ni se spune ca Enoch a fost luat la Dumnezeu, in Geneza nu se mai pomeneste nimic despre el. Se spune ca exista o varianta a Torrei care contine si o “Carte a lui Enoch”, dar aceasta nu a fost inclusa in Septuaginta (varianta oficiala in greaca a Bibliei, pusa in circulatie in perioada elenistica, cu 300 de ani inainte de Christos). Aceasta “Carte a lui Enoch” a fost considerata eretica si a circulat semi – clandestin, atat in antichitate, ci si in prezent, inclusiv pe net, ca o varianta apocrifa a capitolului 6 din Geneza. In aceasta Carte a lui Enoch se vorbeste insistent despre inaltare si despre faptele lui Enoch de dupa ridicarea sa la cer.Exista trei variante destul de diferite ale Cartii lui Enoch, precum si mai multe dezvoltari ale sale in mistica evreiasca si in cea musulmana.Cartea I a lui Enoch (denumita si 1 Enoch), exista, in prezent, intr-o varianta partial incompleta, intr-o versiune scrisa in limba etiopiana veche. Varianta originala a fost scrisa in aramaica, probabil in sec. VI i.e.n. A fost declarata eretica in sec. III i.e.n, intrucat descria modul in care “o ceata de ingeri” se revoltasera contra lui Dumnezeu si se pogorasera pe pamant pentru a se impreuna cu fiicele oamenilor.De origine palestiniana, 1 Enoch a circulat intens in Egipt, dupa care a ajuns si in Etiopia, fiind pastrata nu in sinagoga (asa cum ne-a fi putut astepta), ci in biserica[4]. Desi nu este canonica, aceasta Carte intai a lui Enoch nu este diferita de stilul in care a fost redactata Torra, fiind declarat inspirationala. In 1 Enoch ni se spune ca aceasta carte este o revelatie divina si ca este inspirata direct de pe tablele ceresti (echivalentul iudaic al Cronicii Akasha). 1 Enoch, aceasta varianta apocrifa a capitoului 6 din Geneza, il prezinta pe biblicul Enoch ca un mare intelept si initiat, cunoscator al unor invataturi secrete inaccesibile pamantenilor, pe care le detine prin inspiratie divina, prin viziuni si ascensiuni la cer, unde a putut sa “consulte” tablele si cartile ceresti, ghidat fiind de inteligente angelice. In 1 Enoch se povesteste cum Enoch sta in compania ingerilor si cum ii cunoaste dupa nume si ierarhie (sunt Veghetori, Sfinti, Heruvimi si “Prezente”, acestia din urma fiind singurii care ii pot vedea fata lui Dumnezeu). Este foarte probabil ca 1 Enoch a fost declarata eretica intrucat il prezinta pe Enoch ca pe un “rival” al lui Moise. Cum Enoch este un antediluvian, deci un om care a trait cu mult anterior lui Moise, inseamna ca Moise ar trebui considerat ca isi trage invatatura din scrierile lui Enoch si nu invers. Faptul ca aceasta varianta apocrifa a capitolului 6 din Geneza circula in paralel cu Torra poate sa denote o polemica in societatea iudaica de dinainte de Christos. E foarte probabil ca sacerdotii si fariseii sa fi insistat pe primordialitatea invataturii lui Moise (care nu a fost doar profetul Israelului, ci si intemeietorul sistemului politic antic al Iudeilor) si, deci, sa fi exclus Cartea lui Enoch din Geneza, ocultand cele ce au stat la originea povestii lui Enoch din Geneza. Caci, daca credinciosii ar avea acces direct la invatatorul lui Moise, nu ar mai avea nevoie de intermedierea sacerdotilor si a carturarilor pentru a intelege si a aplica Torra. Nici Iisus, de altfel, nu a fost prea placut carturarilor si sacerdotilor, pentru practic acelasi motiv, al atacului implicit la primoridialitatea oamenilor sistemului. Nimic nou sub soare, nu?A doua Carte a lui Enoch (2 Enoch) exista, in prezent, doar in slavona, aceasta fiind o varianta largita, de ev mediu tirziu (sec XVII), a primei variante a Cartii lui Enoch. Varianta 2 Enoch exista intr-o varietatea foarte mare de versiuni si texte revizuite, ceea ce denota o circulatie intensa a acesteia, precum si o mare fervoare a comentariilor la aceasta[5]. Este o varianta a textului care a “calatorit” foarte multa vreme in antichitatea elenestica in Egipt. Textul este, in mare, acelasi cu cel cuprins in 1 Enoch, dar mult mai detaliat si mai explicit. De altfel, textul s-a imbogatit, paradoxal, mai ales dupa ce crestinismul timpuriu, inclusiv in varianta gnosticismului si a maniheismului, s-a interesat la modul cel mai serios de ea. Si mai ciudat este ca 2 Enoch a disparut din Egipt si a reaparut, la mai mult de 1000 de ani distanta, in Balcani, in final ajungand in nord-estul Europei (Rusia europeana), unde se gaseste si in prezent[6].In 2 Enoch ni se povesteste ca Enoch s-a ridicat la cer in trup si s-a transformat, fizic, in inger. “Din vremea in care Domnul m-a uns cu untdelemnul slavei sale nu a mai intrat mancare in mine, iar de placerea pamanteasca sufletul meu nu isi mai aduce aminte si nici nu mai doresc vreun lucru pamantesc” (2 Enoch, 56:2). Aceasta nu este o simpla metamorfoza, este o deificare, o apoteoza.Enoch nu ramane in acel loc unde l-a “mutat” Dumnezeu. Se intoarce pe Pamant, din cand in cand, pentru a-i invata pe oameni intelepciunea si calea dreapta. Aceasta este o tema prezenta, asa cum se va vedea mai jos, si in hinduism si in buddism. Atunci cand Enoch se va intoarce la cer, el va sta vesnic inaintea Domnului, fiind unul dintre ingerii Prezentei (2 Enoch 67 : 2).Coborarea din cer inseamna intrupare. Ascensiunea la cer inseamna deificare.Pana la ascensiunea la cer, cel care urmeaza a se inalta este supus unei metamorfoze, unei schimbari la fata. Intruparea, schimbarea la fata si ascensiunea la cer sunt teme centrale, esentiale ale crestinismului.Foarte ciudat este ca in 2 Enoch exista o aparenta identificare a lui Enoch cu Fiul Omului ceresc, transcendental. Notiunea de Fiu al Omului este diferita de cea pe care o intalnim in cartea profetului Daniel din Biblie (Daniel 7), dar nu foarte diferita de cea din Evanghelia dupa Ioan (cu toate ca, in Evanghelie, Fiul Omului se identifica cu Fiul lui Dumnezeu).Exista si o a treia Carte a lui Enoch (3 Enoch). Aceasta este o apocalipsa ebraica tarzie, de inceput de ev mediu (sec VI-VII), facand parte dintr-o colectie de texte rabinice mistice denumite hakhalot[7]. Personajul central al acestei 3 Enoch este Metratron – Printul Prezentei, ingerul plasat cel mai sus in ierarhia cereasca, atat de sus incat este considerat un loctiitor al lui Dumnezeu. Metatron inseamna mai mult decat un tron (cei patru ingeri care strajuiesc tronul lui Dumnezeu se numesc Tronuri), intrucat el cuprinde si coroana si roba. Or, in mistica evreaisca, tronul, coroana si roba sunt insemnele lui Dumnezeu. In 3 Enoch, Metatron este cel care i-ar fi vorbit lui Moise pe muntele Sinai sub forma unui lujer aprins si care s-ar auto-intitulat YHWH. In aceasta a treia carte a lui Enoch, precum si in literatura cabalistica si in comentariile rabinice, lui Metatron i se mai spune si “micul YHWH, Print al Prezentei Divine, cunoscator al tainelor”[8]. In 3 Enoch se afirma transant si socant ca Metatron este Enoch. Dupa inaltarea la cer in trup, Enoch, devenit Metatron, a capatat o alcatuire fizica din foc[9].Este usor de observat similitudinea lui Metatron cu Parakletos.Dar cel mai important este ca in 3 Enoch ni se spune ca transformarea fizica a lui Enoch e o prefigurare a transformarii oricarui om. Orice om se poate inalta la cer, Enoch fiind doar primul om care a facut asta, ante-mergatorul. Iisus a spus nu doar ca putem ajunge fiecare in Imparatia cerului, ci si ca Imparatia cerului este in noi.Doctrina cabalista sustine ca omul este incununarea creatiei divine. In esenta sa adevarata, de fiinta care se poate inalta la cer, Omul este, pentru cabalisti, cea mai inalta dintre toate creaturile lui Dumnezeu, mai inalta chiar decat ingerii. Sufletul, care este singura esenta a omului, conform Zoharului (cartea de intelepciune), provine din stralucirea pura a creatiei divine. Este o scinteie divina care a fost introdusa in corpul fizic. In esenta sa eterna si spirituala, omul este in vecinatatea indumnezeirii, dar existenta temporala si fizica il supune unei potentiale degradari si degenerari. Intinarea, simbolizata prin lutul din care suntem facuti si cenusa in care ne transformam dupa disparitia fizica, poate fi eliminata prin purificare spirituala, prin transformarea corpului fizic in apa si duh sau in foc. Enoch – Metatron simbolizeaza apogeul inaltarii pe care omul este sortit sa o caute, iar in aceasta imagine distinsa, omul este superior ingerilor[10].Cel mai important de retinut este ca, desi Enoch – Metatron este modelul, apogeul, toti suntem destinati inaltarii. Cu conditia sa ne-o dorim.Iar despre oameni care s-au ridicat la cer vorbesc, practic, toate religiile antice, precum si majoritatea curentelor mistice si ezoterice din carti, de la TV si de pe net.Profetul Ilie este inaltat la cer in carul sau de foc (4 Reg. 2:11). El este cel care, impreuna cu Moise, ii sta alaturi lui Iisus atunci cind are loc Schimbarea la Fata, moment care simbolizeaza inceputul apoteozei lui Iisus Fiul Omului.Budda a fost un om (printul Siddartha, in jur de 500 i.e.n.) care a atins Nirvana (eternitatea), inaltatindu-se la cer. Dupa inaltare, Budda s-a pogorat succesiv printre oameni, sub forma mai multor avataruri, pentru a-i invata calea. Dalai Lama, spre exemplu, este nu numai liderul spiritual (si politic) al tibetanilor, dar este venerat si ca unul dintre multiplele avataruri ale lui Buddha. Prezenta lui Buddha in lume se manifesta, de regula, sub forma unor Bodhisattva. Acestia sunt oameni care isi iau juramantul sacru de a obtine completa iluminare, pentru binele tuturor fiintelor simtitoare (sentient beings). Cel mai important si mai venerat astfel de avatar al lui Budda este Avalokiteśvara. Conform Wikipedia, Avalokiteśvara inseamna “Domnul care se uita in jos (la lume)”. Acesta este un Bodhisattva care incorporeaza compasiunea tuturor Budda care s-au intrupat vreodata. Interesant este ca el poate fi barbat sau femeie, ambivalenta sexuala fiind un atribut al unei fiinte care s-a inaltat la cer si care, deci, nu mai are identitate (cel putin, nu cea pe care o putem cunoaste noi, in coordonatele fixate de rolurile pe care le jucam in societate, de mastile  - persona - pe care le purtam).Dupa toate probabilitatile, Zalmoxis era un om care, dupa ce a coborat in infern (= a murit), a inviat, intr-o alta forma de existenta (probabil, din apa si din duh, fara lut) si s-a inaltat la cer. Se zice ca ar fi stat in infern 3 ani[11].Iisus a fost rastignit pe cruce. Dupa inviere, a fost inaltat la cer, in trup. S-a alaturat Tatalui. Parakletos este Prezenta lui Iisus in lume, dupa inaltarea sa la cer. El este menit a arata calea, adevarul si viata, dar si a judeca lumea. El este oglinda in care lumea se vede asa cum este, fara ca El Insusi sa fie din aceasta lume. El este spiritul fratern al omului, care-ti poate fi aliat, consolator, aparator, umarul pe care poti sa plangi in momente de restriste.  El este scanteia divina din om.Fecioara Maria a fost inaltata la cer in trup. De aceea, nu comemoram trecerea in nefiinta, ci sarbatorim adormirea Maicii Domnului.La musulmani, la finalul vietii, Mahomed nu a murit, ci s-a ridicat la cer, impreuna cu calul sau.In mistica orientala, lumea dincolo, unde isi doresc sa ajunga misticii si initiatii, se numeste fie Alam al-Mithal[12], fie Cabala[13]. Cerul unde se “duc” cei inaltati este o alta dimensiune – un hiper-spatiu si un hiper-timp. In acest non-loc nu exista nici timp sau, mai degraba, “unitatile” de timp sunt altele, infinit mai intinse decat cele cu care suntem obsinuiti noi. Nu exista spatiu, asa cum il intelegem noi, adica tridimensional. Poate ca exista o a patra, a cincea, sau multiple alte dimensiuni, a caror perceptie ne scapa din ratiuni de limitare a simturilor noastre. O paralela intre efortul de imaginatie pe care o fiinta ce traieste in lumea bi-dimensionala ar trebui sa il faca pentru a percepe si intelege lumea tri-dimensionala si acelasi efort pe care ar trebui sa il facem noi, populatia lumii tri-dimensonale, pentru a percepe si intelege lumea cvadri sau multi dimensionala, poate fi cat de cat edificatoare. Dar nu pe deplin.S-a vazut mai sus ca una dintre posibilele cai de a trece la stadiul de ultra-om, eventual trecand prin starea intermediara de fiinta transhumana, este constiinta up-load-ata, adica descarcata intr-un spatiu virtual similar internetului. Acesta este este un non-loc, e niciunde si peste tot. Internetul este o retea de informatii stocate, schimbate si partajate intre computere. Teoretic, o minte (nu si un suflet si nici emotiile) poate fi descarcata intr-un calculator sau o retea de calculatoare suficient de puternice pentru a putea depozita tot ceea ce presupune miile de miliarde de conexiuni din creierul unui om (echivalentul mintii omului). In Odiseea spatiala 2001 de Stanley Kubrick exista un personaj care isi descarca mintea intr-un calculator, “operatiune” in urma careia, desi isi pierde corporalitatea, el nu moare, ci isi prelungeste existenta (nu stiu daca o asemenea existenta poate fi numita viata) cu o mie de ani, timp in care va invata sa traisca in simbioza cu … computerul Hall.Daca Atlantida a exista si a disparut fara urma, este pentru ca, probabil, atlantii au gasit calea de a se inalta la cer, dupa ce au reusit, ca si Enoch, sa “acceseze” Cronica Akasha si dupa ce, ca si Enoch, au fost “mutati” de Dumnezeu, fara sa lase nicio singura urma fizica a prezentei lor pe Pamant. Ideea este vehiculata intr-un recent serial de pe HBO, Star Gate (Poarta Stelara).Deja astfel de scenarii SF nu ar trebui sa ne mire (probabil ca ar trebui sa inceapa sa ne dea angoase, totusi), intrucat noi ne punem deja sufletul in cloud caci, odata cu informatiile, corespondenta, fotografiile, si filmele ne ridicam la cer si emotiile, trairile si extensiile noastre in altii. E o forma incompleta si profana de inaltare. Daca se va reusi prezervarea acestor informatii (desi pozele puse in cloud sau pe retele de socializare de tip Instagram se numara deja cu zecile de miliarde), ele vor putea fi accesate si in viitorul mai mult sau mai putin indepartat, ca si cand cei din viitor ar face o calatorie in trecut, ca si cand ar patrunde intr-o mini-Cronica Akasha de fabricatie umana. Este, insa, o “mica” problema: computerele actuale si spatiile de stocare au o durata de viata foarte limitata, unele informatii si fisiere copiate pe anticele flopy-disk-uri sau CD rom-uri in urma cu 15-20 de ani fiind deja in pericol de efasare (stergere), fara posibilitatea de recuperare. Fotografiile de acum 150 de ani inca se mai vad. Imaginele si filmele digitale de acum 15 ani sunt aproape invizibile si de nerecuperat. Un proiect tot atat de important ca si cel in urma caruia s-a reusit, in anul 2000, “descifrarea” genomului uman, ar fi acela de a gasi materialele suficient de rezistente si de a fabrica suportii suficient de siguri pentru a stoca ceea ce este mai important in viata noastra, in cultura si civilizatia noastra, in asa fel incat cei ce vin dupa noi, peste 100 sau 10 mii de ani, sa poata accesa aceste informatii. Ar trebui ca aici sa poata fi stocate nu numai lucrurile, ideile, emotiile si trasaturile culturale pozitive ale umanitatii, asa cum a fost ea in ultimii 8000 de ani, ci si avertismente asupra raului pe care il poate face omul, constient sau nu, voluntar sau nu, precum si asupra riscurilor unei civilizatii scapate de sub control.Poate ca o fi existat sau nu o Atlantida, dar sigur putem sa facem sa existe, pentru urmatorii 10 mii de ani, o Atlantida 2.0., pentru a fi sigur ca tot ceea ce am fost va ramane intiparit in Cronica Akasha. Imagini ale noastre vizualizate peste 10 mii de ani ar fi ca “imaginile” care le-au populat vedeniile profetilor antici. Va fi ca si cand noi vom fi fost fiintele inaltate de pe Scara lui Iacob.[1]Episodul biblic (prea scurt si eliptic) al vietii lui Enoch este evocat in Evrei 11: 5: “Prin credinta, Enoch a fost luat de pe pamant ca sa nu vada moartea, si nu s-a mai aflat, pentru ca Dumnezeu il stramutase, caci mai inainte de a-l stramuta, el a avut marturie ca a bine-placut lui Dumnezeu”. Enoch este evocat si in Iuda 14-15.[2]Intr-un film din 2014, deopotriva criptic si eliptic, despre potop (Noah, cu Rusell Crowe in rolul lui Noe), se face trimitere la textele apocrife din Cartea lui Enoch (1 si 2). Unul dintre personaje este Matusalem, fiul lui Enoch. El il avertizeaza pe Noe asupra iminentei potopului. De asemenea, apare si Lameh, descendentul lui Cain cel blestemat si conducatorul poporului violent si desfrinat care a fost pedepsit la potop. In fine, alaturi de alte elemente frapante, in film apar si Veghetorii, sub forma unor fiinte din piatra si lumina, un accent deosebit fiind pus pe conducatorul acestor fii decazuti ai luminii, Semiaza (considerat pe site-urile de internet pop adevaratul nume al lui Satan). Acesta il ajuta pe Noe sa se salveze si sa salveze, astfel, specia umana, ocazie cu care isi regaseste locul in Ceruri, alaturi de Dumnezeu.[3]Philip S. Alexander, From Son of Adam to Second God: transformatios of the biblical Enoch, in Biblical figures outside the Bible, Trinity Press International, 1998, p.87-122. Textul acestui articol este preluat, sub forma unui comentariu introductiv, in Cartea tainelor lui Enoh (2 Enoh), publicata in limba roman la Editura Herald, in 2014.[4]Ibidem, p. 39.[5]Ibidem, p. 24.[6]A se vedea, pentru mai multe amanunte: Pierre Jovanovic, Andre Vaillant, Le livre des secrets d’Enoch, Le jardin des livres, Paris, http://www.jovanovic.com/enoch2.htm.[7]Cartea tainelor lui Enoch (2 Enoch), comentariul lui Ph. S. Alexander, p.27.[8]3 Enoch, 48C:7-8, conform aceluiasi comentariul al lui Ph. S. Alexander, p.29. Interesant de vazut ca in filmul Exodus de la inceputul anului 2015 cel care ii vorbeste lui Moise este chiar un copil, un mic Dumnezeu ...[9]Ibidem, p.29.[10]Isaiah Tishby, Wisdom of the Zohar, the Littman Library of Jewish Civilization, citat de Ph. S. Alexander, comentariu la Cartea tainelor lui Enoch (2 Enoch), p.36.[11]Despre acest ritual initiatic, a se vedea Mircea Eliade, Istoria religiilor (plus : De la Zalmoxis la Gengis - Han).[12]Lumea imaginalului, lumea similitudinilor, lumea unde nu exista limite temporale sau spatiale, o lume care poate fi perceputa nu cu cele cinci simturi fizice, ci cu “simtul” imaginatiei creative; in aceasta lume de dincolo li se transmite mesagerilor si profetilor Cuvintul lui Dumnezeu.[13]Kaballah = primire, receptare; stiinta Lumii Infinitului, o traditie care s-a nascut acum 5770 de ani, conform Wikipedia; pentru cabalisti, sinele este altceva decit Dumnezeu manifestat in om; dincolo de machsom (=ecranul care desparte lumea noastra de lumea spiritual), nu mai exista limite spatiale sau temporale.