Camera Deputatilor a publicat forma trimisa spre promulgare a Legii privind darea in plata a unor bunuri imobile in vederea stingerii obligatiilor asumate prin credite, adoptata miercuri, 12 aprilie 2016, cu 207 voturi pentru, o abtinere si un vot impotriva. Avocatul Gheorghe Piperea, unul dintre initiatorii actului normativ, a explicat pentru Lumeajuridica.ro care sunt principalele efecte ale darii in plata, cine poate beneficia de ele si care sunt modalitatile prin care debitorii pot obtine stergerea datoriei catre banca prin renuntarea la imobilul pe care il detin.Declaratia avocatului Gheorghe Piperea:

„Legea asta este o lege care s-a nascut in strada si care a trecut prin doua dezbateri in Parlament, in conditiile in care mai toata puterea politica si economica s-a opus cu indarjire acestei legi, si de aceea pot sa va spun ca este cea mai spectaculoasa forma de democratie – o democratie deliberativa si o democratie directa. Si, din punctul acesta de vedere, putem fi bucurosi ca in Romania inca mai functioneaza democratia si, mai mult decat atat, putem sa spunem ca functioneaza, chiar daca pe sponci, chiar daca din cand in cand, functioneaza cel mai important instrument al democratiei – Parlamentul Romaniei. Parlament care s-a comportat absolutamente admirabil, adica a votat exact asa cum se astepta poporul de la el si nu cum l-o fi presat tot felul de actori politici mai mult sau mai putin insidiosi.

‍

Dezbaterea aceasta a fost absolut necesara si extrem de utila pentru ca oamenii au invatat sa vorbeasca ‘banchereza’. Stiti ca, la ora actuala, exista un nou limbaj de lemn – cel al bancherilor – in care sunt facute comunicatele, contractele, legile s.a.m.d. Oamenii au inteles ce trebuie sa citeasca si ce trebuie sa inteleaga din aceste formule aproape ininteligibile pentru oamenii de rand, si cel mai important este ca parlamentarii au invatat ‘banchereza’. Parlamentarii, de acum inainte, vor fi atenti la orice lege venita pe acest domeniu, mai ales pentru ca acum cunosc dedesubturile, esentele bankingului, dar stiu si ce anume sa citeasca si cum sa citeasca, reglementari cum ar fi, de exemplu, legea aceea cu supravegherea macroprudentiala care a fost trimisa inapoi la dezbatere, in Parlament, de catre domnul Iohannis.

‍

De asemenea, oamenii, mai ales cei din Parlament, au descoperit ca pot sa isi foloseasca atributiile si pentru popor, nu numai pentru diversele grupuri de interese, cum le zicea odata Basescu. Pentru ca pana acum, pana si viceprim-ministrul Dincu a spus ca legile au fost facute pentru banci, pentru profitabilitatea bancilor, si ca este momentul ca legile sa fie facute si pentru popor.

‍

BNR a fost nevoita sa iasa in piata dezbracata, nuda… Mai ales domnul Isarescu. Pana acum era imbracat in aura aceea de credibilitate maxima, de invincibilitate, toata lumea il considera un simbol si nu te puneai cu domnul Isarescu… Ei bine, l-am obligat pe domnul Isarescu sa-si arate adevarata fata. Iar aceasta adevarata fata este a unui om care nu este atat de credibil, nu e deloc credibil din moment ce isi schimba opiniile de la o zi la alta, isi schimba cifrele de la o zi la alta, si nu e deloc credibil din moment ce, in loc sa fie un reprezentant al statulului roman, al autoritatii din Romania, al poporului roman – ca pana la urma banca asta nu e Banca Nationala a Bancilor din Romania, ci Banca Nationala a Romaniei; el n-a fost nimic altceva decat un avocat al bancilor. Motivul pentru care oamenii au aruncat cu monede de 5 bani in BNR este ca l-au considerat pe domnul Isarescu – nu pe institutia respectiva, ci pe dl. Isarescu – un avocat al bancilor. Si au decis, in felul acesta, sa dea in plata acele monede, pentru buna administratie pe care a derulat-o – buna in favoarea exclusiva a bancilor, nu si a romanilor. Ceea ce inseamna ca si-a pus pielea-n bat, pur si simplu.

‍

Revenind la ce presupune legea darii in plata, in primul rand este o lege care se aplica pentru viitor contractelor in derulare, efectelor contractelor care sunt acum in derulare, efecte care pot fi atat in cazul in care banca n-a executat silit casa, cat si in situatia mult mai grava – care inseamna o adevarata pauperizare a acelor oameni – in care banca a executat casa, omul a fost evacuat din casa, si desi a pierdut casa respectiva, el plateste in continuare prin poprire pe salariu, de regula, adica munceste pentru banca sau pentru colectorul de creante. Nimic din punctul acesta de vedere nu are legatura cu retroactivitatea. Retroactivitatea nu trebuie sa fie confundata cu aplicabilitatea unei legi la contractele in derulare. Legea se aplica atat celor care sunt in momentul de fata in situatia delicata, dificila, de a nu-si mai putea plati datoriile, desi nu au fost inca executati silit, dar se aplica si celor care au fost deja executati silit, si acestia avand dreptul sa li se stearga datoria. Acesta este scopul legii – stergerea datoriei – dar acest scop este unul mediat, trebuie retinut acest lucru, de aceea nu este o lege care sa poata fi acuzata ca intra in contracte, pentru ca legea e un levier care determina o succesiune de 3 contracte:

-intr-un prim pas, omul se duce la banca cu o notificare si ii cere sa raspunda in urmatoarele 30 de zile la aceasta optiune pe care i-o lasa – ori negociem contractul in asa fel incat sa mi se reduca povara, ca sa pot sa duc aceasta povara redusa vreme de 20-30 de ani de acum incolo, ori iti iei casa si dupa ce-ti iei casa, adica imobilul, imi stergi datoriile.

Daca in aceste 30 de zile se intampla ca banca sa fie normala la cap, rezonabila, si sa vina sa negocieze cu acel om niste conditii noi pentru contract, atunci contractul se modifica si este, in continuare, sustenabil pentru debitor.

Daca, insa, nu se intampla acest lucru, dupa cele 30 de zile de asteptare urmeaza pasul 2:

– se merge la notar, in doua zile, unde ambele parti – debitorul, respectiv banca – semneaza un contract autentic prin care se tranfera dreptul de proprietate asupra imobilului de la debitor, la banca, cu efectul imediat de stergere a datoriei.

‍

Daca banca nu vine nici la acest pas al doilea, atunci se trece la pasul 3, care este unul exceptional:

-omul se duce in instanta, si cere instantei sa se constate acest transfer al dreptului de proprietate, printr-o hotarare care sa tina loc de act autentic de instrainare. Acest procedeu, de adresare instantei, pare sa creeze un litigiu in plus, desi legea este facuta de mine intentionat in asa fel incat sa nu mai fie nevoie sa mergi la avocat, este intentionat facuta fara norme metodologice, fara exprimari bolovanoase, grele, si nu va fi o problema faptul ca trebuie sa mergi la instanta, pentru ca, pe de-o parte, nu va fi posibil sa se tergiverseze, pe de alta parte, nu va fi posibil sa se ajunga la procese foarte complicate, foarte complexe. De ce spun asta? Legea spune ca in momentul in care ai facut notificarea – e de retinut aceasta formula! – contractele ingheata, efectele contractelor ingheata, adica nu se mai plateste niciun fel de rata. Ceea ce inseamna ca banca, daca vrea sa conteste, sa faca procese, sa tergiverseze, n-are decat, pentru ca va pierde. Ratele vor ramane inghetate, cata vreme va fi procesul respectiv pe rol, ceea ce inseamna ca este un dezavantaj in plus pentru banca sa faca o contestatie, pentru ca va pierde din inghetarea efectelor acelor contracte.

‍

Asadar, intorcandu-ma la ce spuneam anterior, legea asta nu intervine in contracte, ci dimpotriva, creaza o succesiune potentiala, posibila, de trei contracte care inseamna fie o negociere, fie un transfer de drept de proprietate la notar, fie o hotarare care sa tina loc de transfer de drept de proprietate. Ceea ce inseamna ca, scopul principal al legii nu este sa se creeze un prejudiciu bancii, ci scopul principal al legii este sa se creeze un levier pentru om, iar daca nu reuseste sa-l obtina din indolenta, aroganta, incompetenta sau frauda bancii, sa se obtina o descarcare de datorii, o eliberare din sclavie – pentru ca in momentul de fata acesti oameni sunt iobagi, sunt sclavi.

‍

Cifrele, care nu sunt inventate de mine, ci date acum doua zile de Banca Nationala, arata ca sunt, se pare, in jur de 160.000 de persoane cu credite neperformante de mai mult de un an de zile si cu ipoteci pe bunurile imobiliare pe care le detin. Acestia sunt, la prima vedere, destinatarii acestei legi, deci ar putea fi 160.000 de persoane care sa faca notificari, dar eu nu ma astept ca mai mult de 10 % din acesti oameni sa isi dea, pur si simplu, casa in proprietatea bancii pentru simplul motiv ca acea casa nu inseamna numai o gramada de bani pe care oamenii au platit-o, ci si un depozit enorm de sentimente, de emotii, de amintiri, la care nu renunti asa, imediat. Pe de alta parte, insa, exista un numar nedefinit de persoane – nu stiu de unde sa iau aceste cifre, dar probabil ca e vorba de mai mult de 100.000 de persoane, ca asa rezulta din ultimele cifre pe care le vehiculeaza bancile – care sunt in momentul de fata in faza de executare silita, dar post-evacuare din casa. Pentru ca aia care sunt in executare silita, dar inca nu au fost evacuati, bineinteles ca pot face darea in plata imediat si sa scape de executare. Dar aici e vorba de oameni care au fost deja evacuati din case, carora li s-au vandut deja acele case, si acele persoane, care sunt probabil in jur de 100.000, sunt in situatiile cele mai delicate, iar aceia vor putea sa faca nu o dare in plata, pentru ca in mod evident nu mai au casa respectiva, ci o cerere catre instanta, sa li se constate stergerea de datorii pentru a fi pusi pe acelasi picior de egalitate cu cei care chiar au casa si o dau in plata.

‍

In ce priveste asa-zisele pierderi suferite de banci din cauza legii darii in plata, nu cred ca ele vor fi atat de mari, fata de ce castiguri au avut si au pana in momentul de fata.. Probabil ca pierderile sunt pana intr-un miliard de lei, desi nu vad de ce ar pierde un miliard de lei… Nu trebuie sa uitam, totusi, ca omul isi pierde el casa odata ce-o da in plata, si banca devine proprietar, urmand ca astazi, sau peste doi ani, sa vanda casa respectiva. Deci pentru banca nu e o pierdere.

‍

Pe de alta parte, bancile probabil se tem, in momentul de fata, de 2 lucruri; ca vor fi nevoite sa faca mai multe provizioane, dar pentru asta n-au decat sa puna in practica propriile proceduri de dare in plata ca sa nu mai poata sa fie obligate de Banca Nationala sa faca provizioane, si – 2 – bancile se tem de un alt efect, de efectul de democratizare si de constientizare a populatiei cu privire la aceste contracte, pentru ca pana acum bancile, asa cum spunea domnul Dincu, erau obisnuite sa li se aseze covorul rosu la picioare, si tot ceea ce cereau, inclusiv hotarari judecatoresti, sa li se ofere. De aceea se tem atat de mult de ceea ce s-a intamplat, pentru ca se poate ajunge la situatia in care legile sa fie facute si pentru cetateni, nu numai pentru banci.

‍

Totusi, asa cum spuneam, cei care pierd cu adevarat sunt debitorii.. Singurul lucru pe care il castiga acestia este libertatea de dupa stergerea datoriei, dar ei isi pierd casele, isi pierd banii platiti pana atunci s.a.m.d. Nu bancile pierd. Au fost inclusiv ONG-uri care au sustinut ca e de rau cu legea asta, pentru ca, prin adoptarea ei, foarte multi copii vor ramane fara locuinte. Dar, de fapt, asta se intampla pana acum… Oamenii erau aruncati afara, in strada, si parintii aceia, dupa ce se vedeau nevoiti sa locuiasca in chirie, cu cei 2-3 copii ai lor, intr-o garsoniera, plateau rate la banca sau la colectorii de creante pana la sfarsitul vietii. Ceea ce face aceasta lege este sa-i elibereze pe acei parinti de datorii pentru 50 de ani de acum incolo, parinti care se vor putea muta in chirie in alta parte si care vor putea sa se ocupe cu mult mai multa atentie de educatia acelor copii. In momentul de fata, lucrurile sunt malefice de-a dreptul. Castigurile bancilor de pe urma evacuarii si indatorarii oamenilor sunt niste castiguri ilegitime, ilicite, facute din clauze abuzive, din cresterea cursului de schimb, din contracte care, in mod normal, nu ar trebui sa existe, ar trebui sa fie nule demult, dar n-a intervenit nimeni – nici BNR, nici justitia.

‍

Din pacate, singurele lucruri ireversibile in toata povestea asta sunt sinuciderile si, respectiv, divorturile si destramarile de familii care au avut loc pana acum din cauza problemelor generate de aceste situatii. Dar ceilalti, care de asemenea au suferit chinurile astea pana acum, vor fi eliberati. Din nefericire, au fost si cazuri in care oamenii s-au sinucis, familii care s-au destramat, astea nu mai pot fi inlocuite, aduse inapoi. Dar ceilalti pot fi fericiti in momentul de fata, pentru ca urmeaza eliberarea!”.

‍

Publicat pe Lumeajuridica.ro

‍